Premierul Ilie Bolojan a comentat scăderea numărului de suplinitori din învățământ și a clarificat implicațiile pentru salariile profesorilor, precum și pentru administrarea fondurilor publice la nivel local. Rememorând succint reformele și ajustările anterioare care au vizat personalul din sectorul public, el a încadrat schimbarea ca parte a unei gestionări mai stricte a resurselor, fără a o lega de o criză a sistemului educațional.
Bolojan a arătat că numărul suplinitorilor a scăzut, dar a negat existența unor reduceri de salarii ca urmare a acestui fapt. Veniturile de bază ale cadrelor didactice au rămas neschimbate. Cei plătiți pe oră, inclusiv directorii care beneficiau de astfel de venitură suplimentară, nu au suferit modificări salariale din cauza noilor măsuri. Pe scurt: salariul lunar obişnuit rămâne același, iar orele plătite separat sunt tratate distinct, fără reduceri automate.
Premierul a menționat, de asemenea, că situația curentă nu echivalează cu prăbușirea sistemului educațional. Există într-adevăr mai puțini suplinitori decât anterior, iar percepțiile asupra acestui fapt pot varia între părți. Unele măsuri de reducere a personalului nu sunt agreate în unanimitate, ceea ce e de înțeles, schimbările din școli afectează oameni și obiceiuri, nu doar statistici. Totuși, el a căutat să liniștească opinia publică: nu este vorba de un colaps, ci de o reorganizare.
Măsurile menționate nu sunt limitate la învățământ; ele sunt aplicate și în administrația publică. Scopul declarat este realizarea unui management responsabil al banilor colectați de stat. Bolojan a subliniat că, în absența unor astfel de ajustări, există riscul ca resursele publice să nu fie utilizate eficient, ceea ce ar afecta serviciile oferite cetățenilor. Prin urmare, deciziile sunt prezentate ca parte a unui efort de optimizare a cheltuielilor publice, nu ca diminuări arbitrare ale veniturilor.
Reflectând asupra restructurărilor din educație și administrație, apare un contrast obișnuit între necesitatea eficienței financiare și așteptările profesionale ale angajaților. În istorie, reformele administrative care vizează personalul stârnesc dezbateri îndelungate: economiile pe termen scurt pot pune presiune asupra funcționării pe termen lung dacă nu sunt însoțite de planuri clare care să acopere nevoile operaționale. Exemple concrete din declarație: Bolojan afirmă explicit că salariile nu au fost reduse și că plățile pe oră pentru suplinitori și directori rămân neschimbate; de asemenea, măsura se aplică și în administrație, nu doar în învățământ.
Mai multă transparență privind numărul real de posturi, criteriile de acordare a suplinirilor și modul de gestionare a orelor plătite ar putea tempera discuțiile publice. Reprezentanții unităților școlare și ai sindicatelor ar putea solicita date clare despre modul în care s-au realizat ajustările și ce alternative există pentru păstrarea calității actului educațional. Dincolo de declarațiile oficiale, cifrele precise despre câți suplinitori au plecat sau și-au redus numărul de ore ar facilita o dezbatere mai obiectivă. Care credeți că ar fi informația cea mai utilă pe care autoritățile ar trebui să o publice pentru a lămuri situația?
Fii primul care comentează