Ilie Bolojan explică limpede ce se întâmplă cu banii publici: ce a găsit la preluarea guvernării, ce măsuri a implementat și cât rămâne efectiv gaura din buget. Acțiunea se petrece în România și se referă la pachetul secund de reforme prin care executivul încearcă să reducă un deficit care, după calculele lor, este mult mai mare decât părea inițial.
Premierul a subliniat că un deficit aproape de 10% din PIB nu se rezolvă cu măsuri ușoare și a reconfirmat o prognoză pesimistă: în opinia sa, diferența dintre venituri și cheltuieli va rămâne peste 8% din PIB în acest an. Este un recul față de afirmațiile din august, când vorbea despre 8%, dar nu drastic: declarația indică o ușoară înrăutățire a estimărilor. Bolojan a declarat că situația bugetară era mai gravă decât se știa la preluarea mandatului, iar de atunci au fost luate măsuri pentru reducerea deficitului, atragerea fondurilor UE și corectarea anumitor inegalități bugetare, formulare serioasă, dar și aceeași realitate dură: este necesar să fie tăiate sau amânate plăți și să se găsească surse suplimentare.
Două agenții de rating, care mențin pentru România un calificativ fragil, ușor deasupra pragului de neinvestiții, estimează un deficit în jur de 7, 5% din PIB, însă calculele lor se bazează pe metodologia ESA. În principiu, deficitul ESA ar trebui să fie mai mic decât cel „cash”, invocat de premier, dar diferența dintre cele două măsuri se reduce. Motivul: guvernul va amâna din nou anumite plăți, aceeași tactică care anul trecut a creat un decalaj mare între deficitul cash și cel ESA, atunci s-a înregistrat 8, 65% deficit cash versus 9, 3% pe ESA. Concluzia practică e simplă: cifrele sunt sensibile la modul în care se contabilizează obligațiile și la deciziile politice de amânare.
Declarațiile au fost preluate de Digi24, iar imaginile folosite în relatări provin de la Inquam Photos, fotograf Malina Norocea. Jurnalistul [email protected] a semnalat informațiile.
Cazul ridică câteva teme mai largi: cum se raportează un guvern la realitățile financiare moștenite, cât din ajustare se bazează pe măsuri reale versus amânări contabile și ce efect vor avea pe termen mediu amânările repetate. Observatorii externi urmăresc cu atenție diferențele dintre deficitul cash și cel ESA, pentru că ele pot ascunde presiuni viitoare asupra finanțelor publice sau pot oferi un răgaz temporar fără soluții structurale. România se confruntă cu dilema comună țărilor cu deficite mari: reforme durabile și ajustări reale sau soluții temporare care doar amână problema.
Estimarea menționată de agențiile de rating, 7, 5% din PIB, și cifra avansată de premier, peste 8%, sugerează că vom monitoriza îndeaproape execuția bugetară, atragerea fondurilor UE și deciziile privind amânarea plăților. Acestea vor arăta dacă deficitul scade efectiv sau doar este cosmetizat contabil. Evoluția diferenței ESA versus cash rămâne un indicator important pentru investitori și pentru credibilitatea fiscală a României.
Afirmarea lui Ilie Bolojan referitoare la un deficit de peste 8% din PIB subliniază urgența reformelor fiscale și impactul asupra perspectivelor de finanțare ale statului. Situația aduce aminte de anul trecut, când diferența dintre deficitul cash (8, 65%) și cel măsurat în ESA (9, 3%) a fost notabilă, iar repetarea tacticii de amânare a plăților ar putea produce aceleași consecințe. Dacă guvernul va reuși să atragă mai multe fonduri europene și să corecteze inechitățile menționate, presiunea pe deficit se poate diminua; altfel, ajustările vor rămâne necesare și probabil mai dure.
Ilie Bolojan, deficit peste 8% din PIB, estimări ale agențiilor 7, 5%, diferența ESA versus cash și amânarea plăților se conturează ca elemente centrale în discuțiile despre stabilitatea fiscală a României. Ce părere ai despre mixul de măsuri propus: ajustări imediate sau amânări care oferă doar un răgaz temporar?
pai, deci… nu-s economist dar suna cam ciudat. adică amânări iar amânări, si la final o sa zicem „gata” dar tot o sa avem gaura. vezi să nu, ca banii aia UE n-au venit tot timpul la timp, depind si de proceduri, audit, chestii. daca tragi linie, 8%+ din PIB e nasol, iar agentiile zic 7,5% dar ele usein metoda ESA care e uneori mai blanda — sau mai exact diferita — depinde ce bagi in calcule. pana acum au tot spus „facem reforme” dar mare parte e contabilitate si stop-cadru: taieri temporare, amanari de plati… si asta pentu investitori suna prost, ca vezi ca doar amani problema, nu o rezolvi. eu zic: mai bine tai publice prost directionate si reforme reale decat cosmetica. dar cine stie, politica e politica, se vede peste 6-12 luni. oricum, daca nu vine mai multa absorbtie UE si nu se regandesc cheltuielile structurale, o sa ramanem cu presiune pe dobanzile la imprumuturi si aia doare la buget. nu prea-mi place varianta „lasam pe mai tarziu”, dar ok, poate e singura cale pe termen scurt. vezi sa nu reveniti la aceleasi tertipuri ca anul trecut, ca investitorii nu uita prea usor 🙂
Știu, situația e urâtă, dar mă surprinde că încă se tot joacă cu amânări; adică, ok, câștigă timp, dar pe ce cost? 🤷♂️ Dacă tot zic de fonduri UE, să vină banii ăia rapid și fără piedici birocratice, altfel ai doar cosmetizare. Și da, diferența cash vs ESA e importantă — nu e doar terminologie, înseamnă presiune reală pe piața de capital și pe dobânzi. Mă tem totuși că vom vedea iar tăieri inegale: unele sectoare scapă, altele iau bataie. Deci, mixul ideal? mai multă reformă structurală, mai puține amânări pe termen lung; dar real, cine are curajul să taie acum chestii populare? vezi să nu…