Camera HiRISE aflată pe orbită în jurul planetei Marte a fost folosită neașteptat pentru a fotografia 3I/ATLAS, un vizitator interstelar care a trecut prin vecinătatea Sistemului Solar. De la descoperire, astronomii au mobilizat telescoape și misiuni din diverse locații, platforme orbitale terestre, instrumente aflate la distanță de Soare și chiar aparatură destinată explorării Marte, pentru a investiga originea și natura acestui corp. E o oportunitate rară: când un obiect extrasolar traversează proximitatea noastră, fiecare imagine și spectru sunt esențiale pentru a înțelege de unde provine și ce este.
Eccentricitatea orbitală a lui 3I/ATLAS depășește șase, ceea ce indică o traiectorie nelegată gravitațional de Soare ca a planetelor noastre, mai degrabă o trecere aproape rectilinie prin apropierea noastră. În esență, a venit pe o cale aproape dreaptă, a suferit o mică deviere în apropierea orbitei marțiene din cauza atracției solare și acum se îndreaptă iar spre spațiul interstelar, fără perspective reale de capturare în sistemul nostru. Aceasta confirmă că nu aparține Sistemului Solar și face ca fiecare observație să fie o resursă valoroasă pentru studiul materiei extracoronale.
Apropierea sa maximă față de orbita Terrei a avut loc când 3I/ATLAS se afla pe partea opusă a Soarelui față de Pământ, ceea ce a complicat observațiile de la sol. Totuși, echipele au redistribuit rapid resursele disponibile: Hubble și James Webb au fost redirecționate către obiect, un observator solar a furnizat imagini, iar două misiuni aflate pe traiectorii spre asteroizi au oferit date suplimentare. În plus, MAVEN, concepută pentru studiul atmosferei marțiene, a furnizat informații spectrale, iar HiRISE, proiectată pentru a privi suprafața Marte, a fost realiniată pentru a surprinde 3I/ATLAS. Nicky Fox de la NASA a lăudat efortul operatorilor care au împins hardware-ul dincolo de scopul inițial, lucru care, cu recunoștință sau nu, a implicat multă inventivitate și coordonare.
Datele Hubble arată că 3I/ATLAS are un diametru de cel mult câțiva kilometri. Nu s-au înregistrat variații mari de luminozitate, sugerând fie o rotație lentă, fie că rotația afectează puțin aspectul vizibil. Pe măsură ce obiectul s-a încălzit la apropierea de Soare, s-au observat transformări: inițial a emis un jet de material pe partea îndreptată spre Soare, iar ulterior presiunea radiației a împins materialul în spate, formând o coadă. Acest comportament amintește de observațiile misiunii Rosetta, când activitatea cometară părea concentrată în anumite „puncte fierbinți” sau hotspoturi de pe suprafață. Se pare că materialul nu este emis uniform pe întreaga suprafață, ci prin zone localizate de activitate.
Utilizarea unor instrumente create pentru alte misiuni, HiRISE pentru suprafața marțiană, MAVEN pentru atmosferă, demonstrează cât de flexibile pot fi misiunile spațiale în fața unei oportunități științifice rare. Hubble rămâne totuși sursa celor mai detaliate imagini, oferind constrângeri utile asupra dimensiunii și comportamentului, iar datele spectrale contribuie la stabilirea compoziției particulelor din coadă. Observațiile combinate indică un corp mic, cu emisii episodice de material, mai degrabă decât o dezintegrare rapidă sau o activitate extinsă.
3I/ATLAS rămâne un exemplu clar al modului în care detectăm și analizăm obiecte venite din afara Sistemului Solar. Numele misiunilor și instrumentelor implicate, HiRISE, MAVEN, Hubble, James Webb, plus observatorul solar și cele două sonde spre asteroizi, apar frecvent în reportaje și sunt utile de reținut pentru cei interesați de datele publice. Observațiile confirmă o mărime de ordinul kilometrilor și un model de activitate în care jeturile izvorăsc din regiuni punctuale, iar traiectoria extrem de alungită arată că vizitatorul nu va rămâne printre noi.
Hubble oferă cele mai stricte limite privind dimensiunea și rotația, iar HiRISE și MAVEN au adus perspective importante, deși nu fuseseră concepute pentru astfel de capturi. Cum se combină imaginile și spectrele pentru a reconstitui povestea unui corp interstelar? Ar putea o analiză detaliată a compoziției și a hotspoturilor să ne dezvăluie mai multe despre mediul de proveniență al lui 3I/ATLAS? Doriți să urmăriți viitoarele publicații ale Hubble și JWST despre acest vizitator?
Fii primul care comentează