Grenadă abandonată lângă trupele UNIFIL din Marwahin scoate în evidență riscurile misiunii și strategia de retragere

Soldații UNIFIL care marți dimineață lucrau pentru a reda accesul către o poziție din sud-estul satului Marwahin au întâlnit din nou vulnerabilitatea unei misiuni cu rădăcini istorice încă din 1978. UNIFIL, trimis inițial pentru a supraveghea retragerea forțelor israeliene după conflictul din 1978 și care în prezent monitorizează frontiera de sud a Libanului cu Israelul, se confruntă cu pericole reale în timp ce își desfășoară mandatul.

În acea dimineață, o grenadă a căzut la mai puțin de 20 de metri de personalul și vehiculele ONU, iar alte trei au explodat la circa 100 de metri, potrivit Reuters. Este o situație care evidențiază cât de rapid poate crește riscul într-o zonă pe care o misiune internațională o consideră, pe hârtie, relativ sigură. Incidentul survine la doar câteva zile după ce Consiliul de Securitate al ONU a votat în unanimitate prelungirea mandatului UNIFIL până la sfârșitul anului 2026, urmând apoi o retragere graduală. Decizia reflectă atât necesitatea continuării monitorizării, cât și intenția de a reduce, treptat, prezența militară internațională în zonă.

Istoria UNIFIL este un exemplu tipic de intervenție regională care și-a modificat rolul în funcție de evoluțiile politice: de la misiunea inițială de gestionare a retragerii din 1978, la un rol mai complex și sensibil în contextul tensiunilor persistente dintre Liban și Israel. Când au loc incidente precum cel din Marwahin, realitatea operațională devine palpabilă, nu mai sunt doar rapoarte și statistici, ci oameni care își asumă riscuri pentru a menține o linie de demarcație cât mai predictibilă.

Pe scurt, detonările de marți reamintesc că mandatul UNIFIL este departe de a fi liniștitor: misiunea trebuie să împace retragerea planificată cu necesitatea de a proteja personalul și comunitățile locale. Decizia Consiliului de Securitate de a prelungi mandatul până în 2026 va fi urmată de o retragere treptată, dar incidente ca cel din Marwahin sugerează că planurile vor trebui adaptate la realități încă instabile.

UNIFIL, activă din 1978, continuă să opereze pe o frontieră marcată de incidente precum grenada căzută la 20 de metri de trupele sale, detonări la 100 de metri și votul recent al Consiliului de Securitate pentru prelungirea mandatului până la sfârșitul lui 2026. Aceasta evidențiază tensiunea dintre nevoia de securitate și planurile politice de retragere etapizată. Credeți că o retragere graduală este realistă în condițiile în care astfel de incidente rămân frecvente?

3 Comentarii

  1. Credeți sincer că o retragere treptată a UNIFIL e fezabilă când grenade cad la 20 m de trupele lor și detonări la 100 m, zone încă pline de riscuri istorice din 1978 și când planul politic de reducere a prezenței s-ar putea ciocni oricând cu realitatea periculoasă de pe teren?

  2. Interesant și cam neliniștitor; știam că UNIFIL e de mult timp acolo, dar nu credeam că lucrurile încă sar în aer la 20-100 m de echipe ONU. Probabil retragerea treptată e logică politic, dar pe teren e nevoie de planuri flexibile: gen mai multă evacuare rapidă, echipamente anti-blast, colaborare mai strânsă cu comunitățile locale (mulți civili pot semnala mișcări sau depozite de arme). Oricum, realitatea e că nu prea poți lăsa totul pe hârtie; decizia de la ONU e ok pe termen politic, dar dacă incidentele rămân frecvente, va trebui reevaluat ritmul retragerii, altfel riscăm victime degeaba.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*