Grecia închide 766 de unități școlare din cauza scăderii demografice și a reducerii numărului de elevi

Există și excepții: școlile din zone de frontieră sau din comunități izolate pot rămâne funcționale chiar dacă nu ating numărul minim. Un exemplu emoționant de realism administrativ este Pserimos, o insulă mică din arhipelagul Dodecanese, unde școala se va redeschide pentru prima dată din 2009, deși are doar doi elevi în ciclul primar și trei la grădiniță. Aici, educația rămâne și un simbol, nu doar o statistică, iar profesorii vor avea probabil experiența rară de a-i cunoaște pe toți elevii pe nume, fără confuzie.
Crezi că măsurile excepționale pentru școlile din zone izolate, precum cea din Pserimos, sunt suficiente pentru a menține legătura comunităților mici cu sistemul de învățământ?
Cauzele sunt complexe: declinul demografic s-a accentuat după 2010, iar din 2011 decesele au depășit constant nașterile. Recensămintele din perioada 2001–2021 arată o scădere cu 500.000 (31%) a numărului femeilor aflate în fereastra fertilă, între 20 și 40 de ani. La aceasta se adaugă exodul tinerilor cu studii superioare către alte țări, diminuând astfel potențialul viitorilor părinți. Până în 2022, nașterile au coborât sub 80.000 pe an, iar în 2023 decesele le-au aproape dublat. Vârsta medie la nașterea primului copil a urcat peste 32 de ani, iar rata fertilității este de 1, 35, una dintre cele mai reduse din Europa.
Comparativ, România în 2022 înregistra o rată a fertilității de 1, 7 copii pe femeie și cea mai mică pondere a femeilor care nasc primul copil după 40 de ani, doar 3, 5%, date care relevă diferențe demografice semnificative în regiune. Măsurile Greciei de a închide temporar școlile cu prea puțini elevi sunt un răspuns administrativ pragmatic la realități demografice dure, dar ridică întrebări despre serviciile publice în comunitățile mici și despre modul în care se asigură accesul egal la educație pe măsură ce populația scade.
Sofia Zacharaki, ministrul grec al Educației și Afacerilor Religioase, afirmă clar că evoluția numărului de nașteri determină situația școlilor. Datele ministeriale indică faptul că, în ultimii șapte ani, învățământul primar a pierdut mai mult de 111.000 de elevi, echivalând cu o scădere de 19% față de 2018. Prin urmare, pentru anul școlar viitor autoritățile au decis suspendarea activității a 766 din cele 14.857 de școli din țară, deoarece nu ating pragul legal minim de 15 elevi. Majoritatea unităților afectate sunt școli primare, însă regula se aplică tuturor treptelor de învățământ, conform raportărilor.
Grecia închide peste 750 de unități școlare din cauza numărului insuficient de elevi, o realitate care reflectă decenii de scădere demografică și migrație externă, afectând și regiunea Attica, în care se află Atena. Din perspectivă istorică, declinul nu e ceva neașteptat: criza economică din 2010 a accelerat tendințele deja existente, iar acum consecințele sunt vizibile în clase tot mai goale.
Decizia privind cele 766 de școli scoate în evidență câteva teme mai largi din text: migrația tinerilor calificați, îmbătrânirea populației, scăderea natalității și vulnerabilitatea serviciilor locale. Aceste fenomene nu sunt doar cifre; ele influențează viața de zi cu zi a comunităților, de la închiderea unei școli pe o insulă mică până la presiunea asupra centrelor urbane. Ce se întâmplă cu satul mic care rămâne fără clasă sau cu orașul mare care trebuie să regândească alocarea resurselor educaționale?