George Simion a luat cuvântul la Forumul Economic de la Karpacz privind aşa-numitul Green Deal şi efectele sale asupra României. Evenimentul, ajuns la a 34-a ediţie, a reunit politicieni, antreprenori şi intelectuali din Europa Centrală şi de Est în Silezia Inferioară, Polonia. Nu e o noutate: forumuri şi dezbateri publice despre energie şi suveranitate se desfăşoară de decenii, de când schimbările economice au început să remodeleze harta industriei şi geopoliticii.
Simion, liderul AUR, spune că participă la Karpacz din 2021 şi a fost invitat din nou să vorbească. De această dată a intervenit într-un panel organizat de sindicatul Solidarnośċ, primul sindicat independent din fostul bloc socialist, renumit pentru contribuţia sa la lupta pentru libertate. Tema panelului, A Great Transformation or a Green Hoax, a pus în discuţie dacă tranziţia verde este o transformare autentică sau o escrocherie, iar Simion a afirmat că vede în „Green Deal” o înşelătorie care ameninţă resursele şi suveranitatea energetică.
Mesajul transmis a fost limpede: renunţarea, voluntară sau impusă, la anumite surse de energie poate conduce la pierderea controlului asupra resurselor naturale şi asupra sistemului energetic naţional. A adus ca exemplu România, unde guvernele au închis sau au „pus în conservare” tot mai multe mine de cărbune, sub presiunea directivelor europene. Consecinţa, a susţinut el, s-a reflectat în creşterea tarifelor energetice: facturile s-au dublat sau chiar triplat, iar românii achită astăzi unele dintre cele mai mari tarife din UE.
Ca soluţie, Simion recomandă un mix energetic în care combustibilii fosili şi energia nucleară au un rol esenţial. Numai astfel, susţine el, s-ar putea asigura energie la preţuri rezonabile, fără a pune în pericol viitorul economic. A recunoscut că o planetă mai curată este de dorit, dar a avertizat că acest obiectiv nu trebuie urmărit în detrimentul securităţii energetice şi al bunăstării generaţiilor viitoare.
Tema abordată la Karpacz reflectă dilemele cu care se confruntă multe state: cum să împaci angajamentele climatice cu necesitatea unei energii stabile şi accesibile. Istoria sindicatului Solidarnośċ relevă ideea că tranziţiile majore vin cu costuri sociale şi politice. Dezbaterea despre Green Deal nu e numai tehnică; implică decizii economice, geopolitice şi de suveranitate. Exemplele din România, închiderea minelor de cărbune, dublarea sau triplarea facturilor, tarife printre cele mai ridicate din UE, ilustrează impactul acestor politici asupra cetăţenilor obişnuiţi.
Privind propunerea lui Simion, mixul energetic care include fosili şi nuclear pare orientat spre stabilitate şi costuri mai reduse, în timp ce susţinătorii tranziţiei verzi invocă reducerea emisiilor şi conformarea la standardele europene. Discuţia rămâne deschisă şi pragmatică: cum să echilibrezi securitatea energetică, preţurile şi angajamentele climatice fără a sacrifica capacitatea industriei şi viaţa cotidiană a oamenilor. Ce se va întâmpla în continuare pentru România va depinde de deciziile politice, de presiunile externe şi de flexibilitatea mixului energetic propus. Care dintre soluţii ţi se pare cea mai realistă pentru a împăca costurile cu obiectivele climatice?
George Simion are dreptate că tranziția forțată poate pune presiune pe buzunare, dar chiar e realist să revenim la cărbune pe termen lung? nu zic nu la nucleare dar ce facem cu gestionarea deșeurilor, dependența de importuri uraniu, și cine plătește reconversia minerilor? vorbim serios sau doar promisiuni populiste?