Anunțul scoate în evidență teme mai largi legate de interdependența energetică, geopolitică și economie: cum se negociază resursele naturale când aliații sau piețele tradiționale devin inaccesibile și ce compromisuri sunt acceptabile pentru asigurarea aprovizionării. Un exemplu concret din text: Gazprom raportează pierderi de 6, 4 miliarde de euro în 2024, iar planul de extindere a livrărilor implică volume clare, 44 mmc prin Power of Siberia și 50 mmc potențial prin Power of Siberia 2. Cum vor arăta prețurile și clauzele contractuale rămâne, însă, necunoscut.
Analistul Alexander Gabuev de la Carnegie Russia Eurasia Center a explicat pentru Financial Times că, din punct de vedere strategic, China ar putea percepe gazul rusesc ca pe o sursă de aprovizionare sigură, mai puțin dependentă de rute maritime vulnerabile în caz de conflict. Pe de altă parte, pentru a fi atractivă, această opțiune cere Beijingului prețuri foarte scăzute și condiții contractuale flexibile.
Informația privind extinderea legăturii energetice ruso-chineze se referă la Gazprom, care a anunțat majorarea livrărilor de gaz către China și intențiile pentru un nou gazoduct important, toate comunicate pe parcursul unei vizite oficiale la Beijing. Din perspectivă istorică, schimbările energetice între Rusia și China nu sunt surprinzătoare: de decenii Moscova caută piețe alternative când relațiile cu Europa se complică, iar China și-a consolidat necesitatea unor surse energetice stabile pe măsură ce economia sa crește.
Creșterea livrărilor și proiectul Power of Siberia 2 ridică întrebări practice și geopolitice: cine va finanța conducta, ce preț va accepta China și cum se vor modifica pe termen lung fluxurile energetice europene. Vă interesează mai mult partea tehnică a conductei, finanțarea proiectului sau implicațiile geopolitice pentru Europa?
Măsura ar putea dubla practic exporturile ruse către China și ar aduce Rusiei venituri considerabile, într-un context în care economia rusă trece printr-o perioadă dificilă. Gazprom, monopolul exporturilor ruse de gaze, a sugerat că poate oferi Chinei un tarif mai mic decât cel aplicat țărilor europene, dar nicio sumă concretă nu a fost divulgată. De asemenea, nu s-au făcut publice detalii despre împărțirea financiară a construcției noii conducte. În 2024, Financial Times nota că președintele chinez Xi Jinping fusese până atunci reticent în privința proiectului propus de Vladimir Putin, principala preocupare fiind nivelul prețului.
Anunțurile survin într-un moment în care Moscova încearcă să-și redeseneze orientarea comercială spre Asia, după ce a pierdut cote de piață în Europa din cauza sancțiunilor impuse după invazia din 2022. Pentru Gazprom, aceasta reprezintă și o necesitate economică: compania a raportat anul trecut o pierdere-record de 6, 4 miliarde de euro, în mare parte cauzată de scăderea cererii europene.
Alexei Miller, directorul general al Gazprom, a afirmat că există un acord pentru sporirea volumelor livrate prin Power of Siberia, conducta care leagă Siberia de Est de China. Livrările vor urca de la 38 la 44 de miliarde de metri cubi pe an. Mai semnificativ, Gazprom susține că a încheiat un protocol juridic obligatoriu pentru construirea Power of Siberia 2, un proiect discutat de luni bune și temporar amânat. Noul gazoduct ar urma să transporte 50 de miliarde de metri cubi pe an pe o rută prin Mongolia, folosind zăcămintele de la Bovanenkovo și Kharasavey din peninsula Yamal, resurse care până recent alimentau piața europeană.
Acordurile au fost semnate în timpul vizitei președintelui rus la Beijing, unde Vladimir Putin a participat la o paradă militară în Piața Tiananmen. Pe 2 septembrie, cei doi lideri au subliniat apropierea bilaterală: Putin a vorbit despre relații la un nivel fără precedent, iar Xi Jinping a descris cooperarea drept strategică și cuprinzătoare.
Power of Siberia 2 include două elemente concrete deja enunțate: capacitatea propusă de 50 de miliarde de metri cubi pe an și utilizarea zăcămintelor de la Bovanenkovo și Kharasavey din Yamal. Aceste detalii, împreună cu creșterea imediată la 44 de miliarde prin Power of Siberia, relevă direcția clară a Rusiei: redirecționarea fluxurilor energetice către Asia pentru a compensa pierderile din Europa. În același timp, persistă întrebări esențiale despre prețuri și despre cine va suporta costurile construcției noii conducte, aspecte cruciale pentru viabilitatea proiectului.
Interesant, dar mi se pare cam simplificat pe partea financiară: Gazprom are pierderi mari dar o parte din costuri pot fi externalizate prin credite chinezești sau garanții din partea băncilor de stat, deci nu-i chiar doar „sărăcie” — vezi cadrul de finanțare Belt and Road care a susținut proiecte similare. Și apropo, conducta prin Mongolia nu e doar o soluție tehnică; implică riscuri politice pentru Beijing (depinde de stabilitatea regiunii și de relațiile cu Ulan Bator), deci prețul nu e doar negociabil din partea rusilor — China cere flexibilitate, dar cere și concesii strategice; cine plătește construcția rămâne cheia. Nu prea-mi place cand se vorbește vag despre „tarif mai mic” fără să menționeze indexarea la petrol/gaz sau clauzele de revizuire pe 10-15 ani, pentru că aia decide dacă proiectul e viabil pe termen lung, vezi sa nu…
hm, iar gaze spre china, dar noi ce facem? pensie tot e mica, stiu…