De la reuniunile aristocratice din secolul XIX până la inaugurările grandioase contemporane, marile muzee au remodelat în mod repetat peisajul cultural urban. Anunțul că National Gallery din Londra va ridica o nouă aripă și va renunța la vechea restricție privind achizițiile de artă din secolul XX declanșează un amestec de păstrare a tradiției și adaptare la epoca prezentă.
National Gallery a prezentat un plan amplu, estimat la 375 de milioane de lire sterline, care prevede construirea unei noi secțiuni în spatele clădirii Sainsbury, pe locul actual al clădirii St Vincent House. Proiectul face parte din Proiectul Domani și va fi finanțat în principal prin două donații uriașe, de câte 150 de milioane de lire fiecare, provenite de la fundația Crankstart a lui Michael Moritz și de la Hans and Julia Rausing Trust. Restul de 75 de milioane va fi acoperit de National Gallery Trust și de un grup de donatori anonimi. Organizatorii au demarat deja un concurs de arhitectură pentru investiție, iar construcția este preconizată să fie finalizată la începutul anilor 2030. Ne aflăm astfel în fața celui mai ambițios proiect al unei instituții artistice majore britanice de la inaugurarea Tate Modern, în urmă cu aproximativ 25 de ani, o intervenție care ar putea modifica fluxul vizitatorilor și spațiile expoziționale din zonă.
Directorul Gabriele Finaldi a precizat că noua aripă nu va schimba radical atmosfera galeriei. Farmecul National Gallery, spune el, constă și în dimensiunile sale omenești, în posibilitatea de a parcurge colecția într-o singură vizită, în contrast cu instituții mult mai extinse precum Luvru sau Prado. Scopul este păstrarea intimității care a făcut galeria accesibilă, nu transformarea ei într-un labirint în care te pierzi mai des decât admiri.
O modificare la fel de semnificativă vizează politica de achiziții: National Gallery intenționează să înceapă colectarea de lucrări din secolul XX. Până acum, instituția nu a achiziționat sistematic picturi realizate după 1900, menținând un acord tacit cu Tate, care se ocupă în principal de artă modernă. Pe măsură ce anul 1900 este tot mai depărtat, explică Finaldi, devine firesc ca National Gallery să ofere o poveste istorică mai cuprinzătoare, incluzând și creații ce reflectă epoca modernă. Acordul cu Tate, oricât de util ar fi fost la un moment dat, nu a fost respectat în mod strict niciodată: în colecție există deja peste 40 de lucrări realizate după 1900, semnate, între alții, de Pablo Picasso și Paul Cézanne.
Ridicarea acestei restricții are și efecte asupra echilibrului reprezentării. Din colecția actuală de aproximativ 2.300 de picturi, numai 27 sunt semnate de femei, un dezechilibru evident. Adăugarea de lucrări din secolul XX oferă ocazia de a remedia parțial aceste inegalități, completând narațiunea artistică cu nume, perspective și tehnici marginalizate anterior. Această schimbare nu garantează corecții imediate, dar deschide posibilitatea unei abordări mai incluzive în selecție și expunere.
Pe lângă influența asupra colecțiilor, proiectul are și o componentă urbană: extinderea galeriei, concepută la scara orașului, poate modela traficul cultural din zona Trafalgar Square și împrejurimi, atrăgând fie un număr mai mare de vizitatori, fie redistribuind mai bine fluxul existent. Concursul de arhitectură va decide, de asemenea, tonul estetic al noii aripi; rămâne de văzut cum va dialoga modernul cu clădirile istorice din vecinătate, fără a domina atmosfera consacrată a vizitatorilor.
Proiectul Domani și noua politică de achiziții vor declanșa dezbateri despre responsabilitatea instituțiilor culturale în reflectarea schimbărilor istorice și sociale. Sunt implicate sume considerabile, figuri importante în filantropie și un angajament explicit al galeriei de a-și extinde rolul de povestitor al istoriei artei până în epoca modernă. Aspectele financiare și arhitectonice reprezintă doar o parte din ecuație; la fel de relevante rămân criteriile de selecție a noilor lucrări, modalitățile de comunicare a tranziției către public și implicarea comunităților artistice în proces.
National Gallery extinde astfel nu doar spațiul fizic, ci și aripa narativă a colecției. Inițiativa reamintește că muzeele nu sunt simple depozite de opere, ci instituții care mediează permanent între continuitate și actualizare. Ce efect crezi că va avea includerea artei secolului XX asupra modului în care publicul percepe colecția National Gallery?
Hmm, interesantă chestie. parcă e logic să treacă spre secolul XX, 1900 e tot mai “vechi” daaar oare o să o facă cum trebuie? adică au deja câteva picături de Picasso/Cézanne dar nu înseamnă neapărat că vor lua și ce lipsește cu adevărat: femei, artiști non-europeni, lucrări care povestesc imperialismul/colonialismul etc.
mi se pare ok că nu vor transforma totul într-un labirint gigant, dar extinderea aia poate fi și o ocazie de a face galerii tematice mai diverse — nu doar top 100 de “maeștri” clasicii. să nu uităm că multe muzee mari au început să cumpere 1900+ încă din anii 70-80, deci nu e chiar o noutate globală, e mai mult o recunoaștere târzie aici.
poate ar trebui să insiste pe transparență: cum aleg lucrările, cine decide, comisii cu persoane din afară (curatori independenți, critici tineri, artiști contemporani) — ca să nu fie doar niște donații care dictează gustul. și da, finanțarea asta masivă e ok dar vine cu riscul ca donatorii să vrea “influence” asupra colecției, vezi exemple din US unde patronii au condiții.
totuși, dacă aduc mai multe artiste femei și lucrări din foste colonii, eu zic că publicul va observa altfel Galeria: mai multă pluralitate în expoziții, povești mai nuanțate. nu garantez că toți vizitatorii o să vadă diferența imediat, multe depinde de cum pun info-urile lângă tablouri, educație muzeală etc.
curios sunt ce arhitecți intră, pentru că dialogul între vechi și nou e tricky: fie se îmbină fain, fie iese kitsch. Trafalgar Square e un loc cu multă încărcătură, deci sper s-o facă cu cap, nu doar “wow modern” ca să placă pe Insta.
orice, personally, sper la mai multe nume necunoscute decât încă un Picasso buy. mai multe vocile care n-au fost ascultate. și mai multă transparență, please.
Ce efect crezi că va avea includerea artei secolului XX asupra modului în care publicul percepe colecția National Gallery?