Gabriela Zalac, fosta ministră croată a Dezvoltării Regionale şi a Fondurilor Europene, a fost condamnată la şapte luni de detenţie pentru abuz de putere şi autoritate, după ce ancheta a stabilit că a folosit fonduri europene şi bani publici pentru cheltuieli personale la restaurante, inclusiv pentru aniversarea ei. Cazul are loc în Croaţia, membră a UE din 2013, şi este investigat de Parchetul European condus de Laura Codruţa Kovesi.
Corupţia legată de fonduri europene nu e o surpriză în istoria recentă a unor state care au aderat la UE, însă fiecare dosar îşi are ecoul: detalii care arată cât de facil pot fi deturnate mecanismele administrative. Zalac a condus ministerul între 2016 şi 2019, într-un guvern dominat de HDZ, şi a fost îndepărtată din funcţie în urma unei remanieri iniţiate de premierul Andrej Plenkovic. Într-un tribunal din Zagreb, fosta ministră, în vârstă de 46 de ani, şi-a recunoscut vina pentru acuzaţia de abuz de putere şi autoritate. Parchetul European a arătat că de cel puţin nouă ori ea a apelat la bugetul oficial al cabinetului pentru a acoperi parţial cheltuieli private la restaurante. Prejudiciul estimat ajunge aproape la 10.000 de euro, sumă suportată în mare parte din fonduri europene, dar şi din bugetul croat. Zalac a convenit asupra unui acord cu Parchetul, recunoscând faptele şi angajându-se să răscumpere suma.
Povestea nu se opreşte aici. În iunie, ea primise deja o condamnare de doi ani de închisoare într-un dosar distinct legat de achiziţia de software pentru minister, pentru care prejudiciul era mult mai mare: cel puţin un milion de euro pentru Uniunea Europeană şi aproape 300.000 de euro pentru bugetul naţional. Şi în acel dosar Zalac şi-a recunoscut vinovăţia şi a plătit 200.000 de euro ca despăgubire parţială. Arestată în 2021 şi eliberată după două luni, fosta ministră nu a început încă executarea primei pedepse.
Contextul croat este relevant: după aderarea la UE în 2013, autorităţile de la Zagreb şi-au asumat angajamente în lupta anticorupţie, dar numeroşi miniştri din guvernele conduse de Plenkovic din 2016 încoace au plecat din funcţie din cauza suspiciunilor de corupţie. Parchetul European, cu sediul în Luxemburg şi condus de Laura Codruţa Kovesi, se ocupă tocmai de asemenea infracţiuni care afectează interesele financiare ale Uniunii. Cazurile Zalac exemplifică atât vulnerabilităţile în administrarea fondurilor publice, cât şi mecanismele europene care vizează recuperarea prejudiciilor.
Cazul Gabrijela Zalac demonstrează clar cum sume relativ mici, precum aproape 10.000 de euro cheltuiţi la restaurante, şi sume mult mai mari, cum ar fi pagubele rezultate din achiziţii publice, pot declanşa anchete europene şi conduce la condamnări. Ce implicaţii au acestea pentru gestionarea fondurilor publice şi pentru responsabilitatea miniştrilor? Sporirea transparenţei în cheltuieli, proceduri stricte la achiziţii şi o supraveghere eficientă din partea instituţiilor europene rămân măsuri practice impuse de asemenea cazuri. Poate părea un contrast între nota de plată de la restaurant şi contractele de software, dar ambele tipuri de abuz subminează încrederea publică şi resursele pe care UE le acordă.
Cât de eficient credeţi că pot fi astfel de sentinţe în descurajarea abuzurilor în ministere sau rămân doar exemple izolate?
Fii primul care comentează