Judecătorii au hotărât definitiv că acțiunile Gabriel Resources trebuie puse sub sechestru asigurator, ca garanție pentru recuperarea creanțelor statului român în litigiul cu compania canadiană; decizia vine după o contestație a firmei la măsura ANAF. Subiectul are origini mai vechi, legate de disputa privind proiectul de la Roșia Montană, și se leagă atât de proceduri interne, cât și de arbitraje internaționale care au ocupat un loc central în dezbaterile despre investiții și suveranitate în ultimul deceniu.
Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a instanței supreme a respins recursul Gabriel Resources și a menținut măsura ANAF de instituire a sechestrului asigurator asupra acțiunilor companiei. Practic, dacă firma nu achită suma de 46.779.769 lei în termenele legale, acele acțiuni pot fi executate silit și intră în patrimoniul statului român. Decizia urmărește să asigure mecanisme legale prin care statul să-și recupereze creanțele bugetare rezultate din procedurile de arbitraj. Nu surprinde că statul caută recuperarea sumei; au existat situații similare când a fost necesară acoperirea costurilor procedurilor internaționale.
Firul evenimentelor pornește dintr-un arbitraj de la Washington: pe 8 martie 2024, tribunalul ICSID i-a respins lui Gabriel Resources pretențiile de despăgubiri legate de blocarea proiectului minier de la Roșia Montană. Tribunalul a obligat compania să suporte costurile procedurii, exprimate în mai multe valute: 1.437.574, 01 USD și 1.154.774, 34 EUR, plus 30.284.053, 32 RON și încă 928.641, 70 USD, sume care includ dobânzi. În iulie 2024, executarea hotărârii fusese suspendată provizoriu de ICSID, iar pe 25 aprilie 2025 acea suspendare a încetat, reluând posibilitatea aplicării măsurilor de recuperare la nivel național. Procedura inițială de arbitraj fusese demarată de Gabriel Resources pe 21 iulie 2015, iar tribunalul a declarat-o închisă pe 14 septembrie 2023.
Din documentele din dosar rezultă și estimări mari ale pierderilor invocate de canadieni: inițial, Gabriel Resources a pretins o pagubă de 3, 286 miliarde USD, care, după calculul dobânzilor până la 30 iunie 2017, ar fi ajuns la 4, 377 miliarde USD. Ulterior, compania a comunicat ICSID că ar accepta o sumă mult mai mică, echivalentă cu recuperarea investițiilor efective, în jur de 760 milioane USD plus dobânzi, adică aproximativ un sfert din cererea inițială. Aceasta indică faptul că în astfel de litigii apar negocieri și ajustări semnificative între pozițiile părților, nu doar confruntări juridice abstracte.
Decizia instanței supreme privind sechestrul conține și o componentă practică: confirmă instrumentele pe care autoritățile fiscale le pot utiliza pentru a garanta recuperarea sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești sau de arbitraj. În termeni practici, instituirea unui sechestru asigurator pe acțiuni înseamnă că, pe durata procedurilor, bunul, în speță pachetul de acțiuni al Gabriel Resources, nu poate fi dispus pentru a împiedica recuperarea creanțelor. Pentru publicul interesat de Roșia Montană, este un pas într-un proces mai amplu care implică atât istoria proiectului, cât și consecințele financiare ale disputelor legale.
La o scară mai largă, cazul reamintește că litigiile internaționale privind investițiile pot dura ani și implică costuri juridice și financiare considerabile, pe care statul sau companiile încearcă să le recupereze prin toate căile legale disponibile. Numele Gabriel Resources, suma de 46.779.769 lei, decizia ICSID din 8 martie 2024 și data încetării suspendării pe 25 aprilie 2025 sunt repere concrete care ilustrează traiectoria acestui conflict juridic și financiar. Ce va urma depinde de plățile efectuate sau de eventuale noi demersuri procedurale; până atunci, sechestrul rămâne un instrument activ pentru protejarea intereselor financiare ale statului.
Crezi că astfel de măsuri (sechestru pe acțiuni) sunt suficiente pentru a asigura recuperarea creanțelor provenite din arbitraje internaționale?
Fii primul care comentează