Când se vorbește despre jafuri de artă, mintea pleacă imediat către relatările cu comori vechi scoase din muzee și găsite mai târziu în garaje sau depozite ascunse. Este vorba de furtul din Drents Museum din Assen, unde, pe 25 ianuarie 2025, au dispărut casca de aur de la Cârligănești și trei brățări dacice, obiecte de patrimoniu românesc care încă nu au fost recuperate.
Procurorii din Olanda au renunțat la acuzațiile împotriva a trei dintre cei patru suspecți secundari din acest dosar, concentrându-se pe persoanele considerate principale. Potrivit Parchetului (OM), cei trei ar fi avut roluri de sprijin pentru presupusul grup de hoți, însă probele nu demonstrează suficient că ar fi cunoscut legătura dintre acțiunile lor și jaf. Prin urmare, cazurile lor au fost închise. Rămân deschise procedurile împotriva a trei bărbați din Heerhugowaard, reținuți ca suspecți principali. Ei sunt acuzați că au forțat intrarea în muzeu folosind un exploziv de tip Ti-Rex pentru a deschide o ușă de serviciu, punând în pericol bunuri și provocând pagube serioase. Pe lângă furt, li se impută distrugere și, în două dosare, furtul unei mașini folosite la fuga, ulterior incendiată. Un al patrulea suspect, în vârstă de 26 de ani, va fi judecat pentru furtul plăcuțelor de înmatriculare, deși nu este clar dacă avea cunoștință despre planul jafului; procesul său va avea loc cu ușile închise.
Următorul termen public în dosar este stabilit pentru 16 octombrie, când apărătorii pot cere investigații suplimentare. Dacă instanța va hotărî prelungirea arestului preventiv, se va convoca o nouă şedinţă pregătitoare în ianuarie 2026. Procurorii estimează că procesul pe fond ar putea începe în prima jumătate a anului viitor. Până atunci, ancheta continuă și artefactele românești rămân dispărute.
Povestea scoate în evidență legătura sensibilă între protecția patrimoniului și metodele folosite de infractori: casca de aur de la Cârligănești și brățările dacice nu sunt doar obiecte de valoare, ci și simboluri ale identității culturale. Cazul ridică întrebări despre măsurile de securitate din muzee, responsabilitățile din lanțul între personal, transport și depozitare și dificultatea de a dovedi complicitatea când probele sunt insuficiente. Recuperarea obiectelor rămâne vitală pentru comunitățile care le revendică și pentru istorie; următoarele etape judiciare și investigațiile poliției vor fi cruciale pentru a stabili cine a planificat și cine a comis furtul. Ce crezi că ar trebui schimbat în protecția muzeelor pentru a preveni astfel de furturi?
Fii primul care comentează