Procesul trecerii de la cupru la fibră optică în Europa primește acum date și hărți mai precise: FTTH Council Europe, împreună cu Cullen International, au publicat a doua ediție a Copper Switch-Off Tracker, un studiu care urmărește oprirea rețelelor pe bază de cupru în 27 de state UE, plus Regatul Unit, Norvegia și Elveția. Raportul indică unde s-a făcut deja tranziția, cine are planuri în scris și unde procesul rămâne fragmentat, iar contextul readuce aminte transformarea veche de la liniile telefonice tradiționale la internetul rapid pe fibră. Este o continuare firească a unei schimbări demarate odată cu extinderea rețelelor digitale și care în prezent implică atât decizii comerciale ale operatorilor, cât și noi reguli propuse la nivel european.
Rezultatele sunt variate: Norvegia și Spania apar ca piețe în care operatorii istorici au demontat în totalitate rețelele de cupru, în timp ce în alte țări ritmul este mai redus. Grecia ilustrează o situație tipic fragmentată: OTE are un plan restrâns pentru anumite zone și a demarat efectiv procedura într-o zonă aferentă unei centrale în 2025, dar nu există un plan public pentru întreaga țară. Un indicator util din raport arată că ponderea liniilor de fibră în totalul liniilor active ale operatorilor istorici a crescut, în medie, de la 53% la 62% în statele analizate. Acest lucru sugerează că fibră înlocuiește treptat cuprul, dar nu echivalează cu penetrarea națională FTTH, deoarece în multe piețe o parte importantă a fibrei este construită și operată de nou-veniți, nu numai de incumbents.
Raportul subliniază disparități semnificative între țări. În unele piețe cuprul încă reprezintă o proporție considerabilă din conexiuni, iar tranziția rămâne lentă acolo unde operatorii istorici continuă să se bazeze mult pe rețelele vechi. O problemă practică care iese în evidență este transparența planificării. Studiul arată că în 14 țări operatorii istorici au un plan de oprire completă a rețelelor de cupru, dar numai în opt dintre aceste cazuri planurile sunt publice; în altele, precum Portugalia, planurile există, dar sunt confidențiale. În Irlanda nu există încă un plan public, însă regulatorul și operatorul cu putere semnificativă pe piață poartă discuții avansate despre un plan dedicat, iar o propunere legislativă a fost înaintată spre aprobare.
Partea de reglementare complică și mai mult imaginea. Raportul confirmă că niciun regulator național din țările analizate nu a impus un termen limită obligatoriu pentru tranziția de la cupru la fibră. Totuși, câțiva operatori istorici și-au asumat voluntar date țintă pentru finalizarea procesului, iar aceste termene pot influența planurile furnizorilor de servicii și ale clienților. Autoritățile naționale nu pot, în prezent, să oblige un operator să demonteze rețeaua de cupru sau să impună unilateral un calendar obligatoriu. Aici intervine propunerea Digital Networks Act (DNA) a Comisiei Europene, prezentată în ianuarie 2026, care ar putea modifica regulile: DNA prevede obligații și mecanisme noi legate de planificarea tranziției la fibră, inclusiv termene diferențiate și cerințe de transparență privind listele de zone eligibile.
În varianta discutată, DNA ar stabili termene diferențiate pentru încheierea tranziției: până la sfârșitul anului 2033 în zonele care îndeplinesc anumite condiții și până la sfârșitul anului 2039 în rest, precum și obligația de a publica și actualiza listele cu zone eligibile pentru switch-off. Această abordare urmărește să echilibreze ritmul modernizării în zonele dense, cu rentabilitate mai mare, cu zonele rurale sau mai puțin profitabile, unde timpul suplimentar este considerat necesar. Astfel, mecanismele legislative ar putea oferi autorităților o vizibilitate mai bună asupra calendarului și ar putea diminua incertitudinea pentru furnizori și consumatori.
Referitor la România, raportul oferă repere clare, deși cifrele detaliate sunt relativ puține. Piața românească este liberalizată și nu există obligații de raportare sau planificare impuse similar cu alte state. România este încadrată în Etapa 3 în schema utilizată de autori, ceea ce înseamnă că procesul de tranziție a început în anumite zone, nu doar la nivel de planuri sau discuții. Din acest motiv Orange Romania nu este obligată să prezinte un plan de dezafectare a rețelelor pe cupru. Raportul menționează că Orange a început deja oprirea rețelelor de cupru în anumite zone și oferă o statistică relevantă: la 30 iunie 2023, Orange opera rețele de cupru în 5.837 de localități, adică puțin peste 40% din localitățile țării.
Pe lângă aceste date, trebuie reamintită modernizarea recentă a infrastructurii fixe la Orange România: compania a înlocuit progresiv tehnologiile vechi pe cupru și FTTB cu FTTH, ajungând la 412.000 de conexiuni modernizate în 2025. Ca rezultat, acoperirea FTTH a urcat până la aproximativ 4, 5 milioane de gospodării. Trecerea la FTTH a adus și creșteri de viteză: abonații conectați prin fibră pot beneficia de viteze de până la 2, 1 Gbps prin serviciul Fibră 2300, iar Orange și-a propus ca peste 90% din infrastructura grupului din România să fie eligibilă pentru această viteză maximă în anii următori. Raportul poate fi consultat integral online prin linkul pus la dispoziție de autorii studiului.
Digital Networks Act (DNA) este prezentată în ianuarie 2026 și prevede termene diferite: 2033 pentru zonele care îndeplinesc condiții și 2039 pentru restul. Dacă această propunere devine lege, presiunea asupra operatorilor de a face publice planurile și de a accelera tranziția s-ar intensifica, ceea ce ar modifica substanțial rolul reglementatorilor naționali și strategiile comerciale ale furnizorilor. Cum ți se pare că ar trebui calibrate termenele propuse de DNA pentru a concilia eficiența economică cu accesul echitabil la serviciile de fibră?
Via (text și foto): HD Satelit
Fii primul care comentează