Încă din anii ’90, când reforma sistemului judiciar părea să schimbe echilibrele dintre puterile statului, mass-media şi instanţele au avut roluri discutabile în formarea încrederii cetăţenilor. Săptămâna aceasta, Curtea de Apel Bucureşti a organizat la sediu, pentru prima dată, o conferinţă de presă ca răspuns la documentarul Recorder despre capturarea justiţiei, material vizionat de aproximativ două milioane de persoane şi urmat de manifestaţii în faţa CSM.
Anunţul a avut o nuanţă defensivă: reprezentanţii instanţei au insistat mai mult asupra riscurilor pentru imaginea magistraţilor decât asupra problemelor concrete semnalate în investigaţie. Preşedinta Curţii de Apel, Liana Arsenie, a prezentat conferinţa ca pe un demers menit să protejeze independenţa justiţiei şi a calificat dezvăluirile drept o încercare de a compromite corpul magistraţilor, solicitând în acelaşi timp verificarea faptelor în raport cu ceea ce a numit naraţiuni manipulative.
Atmosfera din sală s-a schimbat pentru câteva minute când judecătoarea Raluca Moroşanu, de la Secţia I Penală, a intervenit înainte de prezentarea oficială. Cu 26 de ani de experienţă în magistratură, ea a spus că magistraţii se simt presaţi prin mecanisme disciplinare şi şi-a exprimat susţinerea pentru colegul Laurenţiu Beşu, susţinând că afirmaţiile acestuia reflectă realitatea. Intervenţia ei a primit aplauze şi a arătat o faţetă diferită a tensiunilor interne pe care ancheta Recorder le-a semnalat.
Răspunsurile oficiale au avut un caracter mai degrabă tehnic: conducerea Curţii a prezentat documente şi proceduri pe care, spuneau ei, jurnaliştii nu le-ar fi avut anterior pentru analiză. Formalismul acestor explicaţii a fost perceput de mulţi ca o evitare a esenţei; reprezentanţii presei solicitau clarificări punctuale, nu citate din dosare.
S-au văzut tensiuni evidente între jurnalişti şi reprezentanţii Curţii. Recorder a susţinut că, în calitate de presă, vorbeşte în numele a milioane de oameni care cer lămuriri. Preşedinta a răspuns că nu a fost informată asupra tuturor aspectelor semnalate în anchetă, deşi scopul conferinţei era tocmai clarificarea acelor chestiuni, şi a sugerat că unii rămân nemulţumiţi de răspunsuri. Modul de organizare a întrebărilor, stabilit prin tragere la sorţi, a generat şi discuţii privind gestionarea relaţiei cu presa.
Conferinţa s-a încheiat brusc când un jurnalist a pus o întrebare citând o solicitare venită de pe HotNews; preşedinta a întrerupt dialogul, a afirmat că s-a transmis ceea ce se dorea şi magistraţii au părăsit sala. Imaginea unei întâlniri anunţate ca o încercare de clarificare, dar care a degenerat în citiri şi întrebări fără răspunsuri clare, a alimentat impresia că transparenţa rămâne o problemă.
Liana Arsenie a încheiat cu ideea transmiterii unui mesaj din partea Curţii. Miza rămâne tensiunea dintre necesitatea apărării independenţei judiciare şi cererea publică pentru transparenţă şi explicaţii concrete, ilustrată de numele Recorder, de cele două milioane de urmăritori ai documentarului şi de participarea unor persoane precum Raluca Moroşanu, Laurenţiu Beşu şi Andreea Pocotilă. Ce paşi concreţi ar putea întreprinde instanţele şi presa pentru a recâştiga încrederea publică?
Fii primul care comentează