Când afaceri importante se intersectează cu evenimente recente, apare un dosar care menține în mișcare traficul juridic: este vorba despre frații Micula, acuzați de delapidare și evaziune fiscală, și despre investigația procurorilor români privind transferuri de active realizate între 2018 și 2024. Tema leagă litigii internaționale, hotărâri ale instanțelor române și dispute legate de recuperarea unor sume semnificative de bani.
Pe scurt, procurorii îi învinuiesc pe Ioan și Viorel Micula că ar fi mutat active din companiile pe care le controlau către firme pe care, deși nu apar ca administratori, le-ar fi dirijat din umbră. Conform anchetei, scopul ar fi fost împiedicarea statului român să recupereze prejudiciul de 400 de milioane de euro pe care autoritățile îl consideră rezultat al unor despăgubiri acordate ilegal. Din materialul strâns reiese că au fost transferate terenuri, clădiri, echipamente de producție și instalații tehnice către șapte societăți despre care se consideră că erau controlate indirect de aceiași persoane. Valoarea totală a activelor vizate este estimată la aproximativ 32 de milioane de euro.
Procurorii afirmă că tranzacțiile au fost structurate astfel încât să pară legale: firmele care au ajuns în posesia bunurilor ar fi echilibrat tranzacțiile prin creanțe împotriva Micula, însă anchetatorii suspectează că relațiile comerciale invocate au fost supraevaluate sau chiar inventate pentru a justifica vânzările. Din acest motiv apar suspiciuni de delapidare și evaziune fiscală. Ancheta a inclus ridicări de documente și dispozitive de stocare de la mai multe societăți, atât cele controlate formal prin grupul European Food and Drinks, cât și entitățile către care s-au mutat activele.
Surse Digi24 precizează că cei doi frați nu se găsesc în prezent în țară, astfel încât nu au putut fi audiați până acum. Răspunsul lor oficial, consemnat în dosar, este că rămân implicați în dispute judiciare internaționale cu statul român. Ei susțin că tranzacțiile în cauză au fost reale și evaluate corect și intenționează să probeze acest lucru în cursul anchetei.
Contextul juridic este vechi și complex. Litigiile dintre Micula și statul român pornesc de la o hotărâre guvernamentală din 2005, când, în contextul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, a fost abrogată o schemă națională de stimulente fiscale pentru investitorii din regiuni dezavantajate. Frații au susținut că European Drinks a fost afectată de anularea acelor facilități și s-au prevalat de un acord bilateral de garantare a investițiilor între România și Suedia, având și cetățenie suedeză. Au atacat statul român la Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor privind Investițiile (ICSID) de la Washington, obținând inițial hotărâri favorabile. Ulterior, însă, instanțele europene au stabilit că despăgubirile acordate au fost ilegale și trebuie recuperate de statul român.
La nivel intern, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat dreptate Agenției Naționale de Administrare Fiscală în legătură cu menținerea unor măsuri asigurătorii asupra unor bunuri aparținând European Food S.A. și Transilvania General Import Export S.R.L. Decizia instanței confirmă că sechestrul impus de ANAF asupra acelor bunuri este legal și justificat, iar măsura urmărește protejarea intereselor statului și garantarea recuperării ajutorului de stat declarat nelegal de Comisia Europeană.
Practic, dosarul îi situează pe Micula sub suspiciunea că au încercat, printr-un mecanism de transfer discret al activelor între firme controlate indirect, să scoată bunuri din calea executării hotărârilor de recuperare a sumelor considerate acordate ilegal. Ancheta acoperă intervalul 2018–2024, perioadă în care statul român a continuat procedurile judiciare pentru a recâștiga cei 400 de milioane de euro. Investigațiile administrative și judiciare din țară sunt în desfășurare, iar dosarul conține probe documentare și extrageri de date de pe dispozitive electronice, pe lângă analizarea tranzacțiilor și a relațiilor comerciale invocate.
Cazul scoate în relief tensiunea dintre decizii administrative interne, relații comerciale transfrontaliere și instanțe arbitrale internaționale. Afacerea Micula este legată de perioada aderării României la UE și de mecanismele de sprijin și stimulare a investițiilor regionale dinainte de 2007, iar evoluțiile juridice ulterioare arată cum hotărâri adoptate atunci pot genera litigii de lungă durată, atât în instanțele naționale, cât și în cele internaționale. Sunt implicate sume mari de bani, companii cu activități industriale și logistice, și măsuri asigurătorii menite să protejeze bugetul public.
Confirmarea sechestrului asupra bunurilor European Food S.A. și Transilvania General Import Export S.R.L. de către ICCJ reprezintă un punct concret al acestui dosar: indică faptul că, din perspectiva justiției interne, ANAF a avut temei legal pentru a acționa în vederea păstrării posibilității de recuperare a sumelor. Totodată, disputa rămâne multi-jurisdicțională, cu aspecte care trebuie apreciate și în lumina hotărârilor anterioare ale curților internaționale. Evoluția anchetei va depinde de probele colectate, de audierile care vor avea loc când persoanele vizate vor fi disponibile și de apărarea pe care frații Micula o vor formula în fața procurorilor.
Cât de mult pot conta tranzacțiile între firme, aparențele de legalitate și deciziile administrative asupra șanselor statului de a recupera 400 de milioane de euro?
Fii primul care comentează