Sunt numeroase motive pentru care Giza rămâne un loc atrăgător: piramidele, istoria ancestrală și, în prezent, instalații contemporane amplasate chiar în nisipul de sub monumente. Expoziția de artă „Forever is Now”, aflată la a cincea ediție, prezintă până pe 6 decembrie lucrări ale unor artiști internaționali celebri, printre care Michelangelo Pistoletto din Italia și Alexandre Farto din Portugalia, situate în exteriorul orașului Cairo, în imediata apropiere a marilor piramide.
Pistoletto, care are 92 de ani, a expus „Il Terzo Paradiso”: un obelisc oglindit înalt de trei metri însoțit de blocuri în nisip ce conturează simbolul matematic al infinitului. Lucrarea sa face parte dintr-o inițiativă cu rezonanță mondială; Francesco Saverio Teruzzi, coordonatorul echipei sale, afirmă că proiectul a cuprins peste 2.000 de evenimente pe cinci continente, în 60 de țări, și că mesajul celui de-al treilea paradis ar fi ajuns la aproximativ cinci milioane de persoane. Prin urmare nu este doar o piesă expusă în deșert, ci componentă a unui circuit cultural extins.
Artistul franco-beninez King Houndekpinkou a adus „Totemul alb al luminii”, o coloană realizată din fragmente ceramice recuperate dintr-o fabrică din Cairo. El a descris participarea la proiect ca pe o oportunitate de dialog cu 4.500 de ani sau mai mult de istorie, ideea fiind că arta contemporană poate purta o conversație cu trecutul antichității egiptene. Jongkyu Park, din Coreea de Sud, a folosit proporțiile Marii Piramide pentru instalația sa „Code of the Eternal”: structuri geometrice care preiau dimensiunile monumentului și le transformă în elemente vizuale și simbolice.
O temă explorată în această ediție este comunicarea între epoci și culturi. Un exemplu: o mie de oglinzi cilindrice mici din acril, înfipte în nisip, compun un poem în cod Morse care evocă un schimb între Tangun, legendarul fondator al primului regat coreean, și un faraon egiptean. Este o punere în scenă a întâlnirii imaginare dintre mitologii foarte distincte, redată printr-un limbaj tehnic simplu: oglinzi care reflectă lumina și marchează ritmuri vizibile.
Vhils, pseudonimul lui Alexandre Farto, a reconstituit memoria urbană printr-un colaj de uși adunate din Cairo și din alte colțuri ale lumii. Bricolajul său vizează evocarea procesului arheologic, asemenea unui săpător care reasamblează fragmente pentru a sugera istorii personale și colective. La expoziție participă și alți creatori: Mert Ege Kose din Turcia, Nadim Karam din Liban, Ana Ferrari din Brazilia, Salha Al-Masry din Egipt și colectivul rus Recycle Group, fiecare aducând perspective diferite asupra raportului dintre prezent și trecut, dintre obiect și memorie.
Proiectul pune în dialog artiști contemporani cu un peisaj istoric deosebit, utilizând materiale variate, ceramică recuperată, oglinzi acrilice, uși vechi, pentru a genera semnificații noi în același loc în care, cu milenii în urmă, au fost ridicate piramidele. Amplasarea în nisip, la poalele monumentelor, nu e doar decorativă: creează o tensiune între fragil și monumental, între efemer și durabil, invitând vizitatorul să reflecteze asupra continuității și transformărilor culturale.
Foto credit: Art D’Égypte
Il Terzo Paradiso al lui Michelangelo Pistoletto rămâne prezent la expoziție până pe 6 decembrie. Vă întrebați ce fel de dialog ar putea purta o coloană de ceramică cu o piatră veche de milenii? Ce noi înțelesuri apar când oglinzi moderne reflectă soarele peste piramide?
Fii primul care comentează