De câteva decenii, România apare constant pe lista misiunilor internaţionale care evaluează sănătatea macroeconomică a ţărilor. De această dată, o echipă a Fondului Monetar Internaţional condusă de Joong Shik Kang va fi la Bucureşti între 3 şi 12 septembrie 2025 pentru a examina evoluţiile recente ale economiei româneşti, într-un context în care rapoartele şi recomandările externe sunt tot mai atent urmărite de decidenţi şi pieţe.
Misiunea FMI va avea discuţii cu reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor, ai Băncii Naţionale a României şi cu oficiali ai altor instituţii guvernamentale, dar şi cu actori din sectorul privat şi organizaţii neguvernamentale. Vizita face parte din consultările regulate conform Articolului IV, mecanism prin care Fondul evaluează anual situaţia economică a statelor membre. Aceste misiuni nu implică neapărat un acord de finanţare; ele urmăresc, în principal, să ofere o diagnoză şi recomandări privind politicile monetare, fiscale şi macroeconomice necesare pentru stabilitate şi relansare. Pe scurt, este o verificare serioasă, dar fără contracte automate incluse.
România nu are, în prezent, un acord de finanţare activ cu FMI, însă rămâne supusă acestor consultări periodice care pot influenţa percepţia investitorilor şi deciziile de politică economică. Nu e prima întâlnire din acest an: o echipă condusă tot de Joong Shik Kang a fost în Bucureşti în perioada 3–7 februarie 2025, ceea ce arată consecvenţa dialogului cu FMI. Poate că nu sună foarte romantic, dar stabilitatea macroeconomică are farmecul ei, mai ales când vine cu cifre care ajută bugetul.
În aprilie 2025, Fondul Monetar Internaţional şi-a revizuit în scădere estimările pentru creşterea economică a României în 2025. Raportul World Economic Outlook (WEO) a coborât prognoza de la 3, 3% la 1, 6% pentru acest an, semnalând o temperare a expansiunii economice. O astfel de corecţie reflectă o combinaţie de factori: presiuni externe, dinamica consumului, investiţiile şi politica monetară. Pentru decidenţi, o asemenea ajustare reprezintă un semnal de atenţionare: trebuie monitorizate evoluţiile inflaţiei, ale deficitului şi ale balanţei externe, precum şi posibile măsuri care să stimuleze investiţiile pe termen lung.
Consultările prin Articolul IV sunt obligatorii pentru toate statele membre şi au rolul de a oferi o imagine amplă asupra situaţiei financiare şi economice naţionale. Raportul rezultat conţine, de regulă, opinii şi recomandări generale despre ce ar trebui făcut în plan monetar şi fiscal pentru a păstra stabilitatea şi a susţine o creştere durabilă. Chiar dacă nu sunt instrumente coercitive, aceste evaluări contează: ele influenţează ratingurile, costul finanţării externe şi încrederea partenerilor de afaceri.
Vizita din septembrie survine într-un moment în care România trebuie să gestioneze provocările unei creşteri mai lente decât se estimase şi să demonstreze politici coerente pentru consolidare şi stimulare când este necesar. Întâlnirile cu reprezentanţii mediului privat şi ai societăţii civile vor aduce perspective din teren, utile pentru ca recomandările FMI să fie cât mai aplicabile realităţilor locale.
Raportul WEO din aprilie, numele Joong Shik Kang şi datele 3–12 septembrie sunt elemente concrete care arată că dialogul cu FMI rămâne o componentă importantă a guvernanţei economice româneşti. Cum pot autorităţile folosi aceste consultări pentru a atenua impactul unei creşteri revizuite la 1, 6% şi pentru a stimula investiţiile private rămâne o chestiune practică pentru agenda politică şi bugetară a anului. Ce se va întâmpla depinde de combinaţia dintre reforme structurale, disciplina fiscală şi capacitatea de a atrage capital privat.
Raportul WEO, numele Joong Shik Kang şi calendarul misiunii sunt informaţii utile pentru oricine urmăreşte politica economică. Cum crezi că ar trebui autorităţile să prioritizeze reformele pe termen scurt pentru a răspunde prognozei de creştere de 1, 6%?
sunt satul de toate astea, toti vor sa ne spuna ce sa facem si nimeni nu zice clar de unde vin banii, daaa, si pensiile? cine le mai tine?