Vizita delegației Fondului Monetar Internațional la București a adus în prim-plan pachetele fiscale anunțate de guvernul condus de Ilie Bolojan și impactul lor asupra deficitului și a datoriei publice. De la discuții privind reducerea deficitului până la avertismente legate de creșterea ponderii datoriei în PIB, subiectul a provocat comparații tacite cu perioade anterioare în care România a oscilat între ajustare fiscală și stimulare economică.
Joong Shik Kang, șeful misiunii FMI, a explicat public motivele intervenției guvernului: dezechilibrele din ultimii doi ani au mărit deficitul și au făcut necesar un pachet fiscal complex, aplicabil în acest an și în 2026. Pe scurt, România nu a avut multe opțiuni: a fost nevoie de un set de măsuri care să reducă dezechilibrele și, în același timp, să creeze un cadru pentru creștere. Kang a spus că este un pas obligatoriu pentru a contracara creșterea deficitului, ceea ce implică decizii privind venituri și cheltuieli publice.
FMI estimează că noile măsuri ar urma să reducă deficitul bugetar cu aproximativ 3% din PIB. Conform calculelor prezentate la finalul vizitei, se anticipează o scădere a deficitului până la 6% din PIB în anul următor, urmată de o comprimare treptată până la 5% din PIB în 2030. Totuși, instituția a semnalat un risc important: chiar dacă deficitul scade, ponderea datoriei publice în PIB este prognozată să crească semnificativ, atingând circa 70% până în 2030. De aceea, Kang a menționat că ar fi necesare măsuri suplimentare până în 2027 pentru a readuce deficitul sub pragul de 3% din PIB, o țintă familiară, având în vedere că multe guverne europene au întâmpinat presiuni similare după crize.
Referitor la reforme, reprezentantul FMI a menționat explicit măsuri legate de salarii și pensii planificate pentru 2026, considerate esențiale pentru sustenabilitatea fiscală și pentru creșterea economică pe termen mediu. Estimările indică o creștere economică de circa 1, 4% în anul următor, unde investițiile din fonduri europene ar putea compensa doar parțial o creștere moderată a consumului. Practic, fondurile europene sunt văzute ca un motor important pentru susținerea consolidării fiscale, iar recomandarea este clară: autoritățile trebuie să le valorifice integral.
Pe tema inflației, Kang a observat că presiunile rămân ridicate și se prevede că vor rămâne astfel în următoarele 12 luni. El a estimat un nivel al inflației în jur de 7, 9%, în timp ce datele INS citate în surse indicau o rată mai mare, de 9, 9%. Această discrepanță între calcule nu este neobișnuită când instituții diferite folosesc metode sau perioade de referință distincte, însă mesajul e clar: inflația complică gestionarea politicii fiscale și monetare.
La încheierea vizitei, misiunea FMI a transmis recomandări-cheie autorităților, insistând asupra implementării complete a pachetelor de consolidare fiscală în acest an și în anul următor și asupra necesității unor măsuri adiționale până în 2027. Mesajul este dublu: există recunoașterea efortului guvernului de reducere a deficitului, dar și o avertizare fermă că, fără politici suplimentare și o gestionare atentă a datoriei, îmbunătățirea nu va fi sustenabilă pe termen lung.
Această discuție despre deficit, datorie și inflație ne amintește de dilemele frecvente ale politicii economice: cum îmbini disciplina fiscală cu necesitatea creșterii și cu protecția categoriilor vulnerabile? Exemple concrete din text: estimarea FMI că deficitul ar putea coborî la 6% din PIB anul viitor, proiecția unei datorii publice de aproximativ 70% din PIB până în 2030 și mențiunea reformelor salariale și de pensii pentru 2026. Rămâne deschisă întrebarea cum ar arăta, în practică, acele măsuri adiționale promise până în 2027 și cine va suporta ajustările, sectorul public, mediul de afaceri sau consumatorii, pentru decidenți și cetățeni. Ce crezi că ar fi mai realist și mai echitabil pentru România în următorii ani?
Fii primul care comentează