Un agricultor din Arad a introdus în fermele românești un soi rar de pepene galben, recunoscut pentru aroma sa de pară, provenit din Coreea de Sud, și acum îl cultivă în satul Țela, comuna Bata. Parcursul lui leagă munca sezonieră din Germania de o revenire la originile sale și de o opțiune agricolă neobișnuită pentru piața locală.
Pepenele menționat aparține speciei Cucumis melo, varietatea Makuwa, și dă fructe mici, de aproximativ 500–600 g, remarcabile prin gustul dulce și notele parfumate care amintesc de pere. Fermierul Ionuț Ursa, în vârstă de 31 de ani, a muncit în construcții în Germania, dar s-a întors acasă din dorul de familie și al pământului. Interesul pentru agricultură l-a determinat să investească în această cultură mai puțin răspândită la noi. El afirmă că a ales-o și grație rețelelor europene de distribuție la care are acces, în special piața germană, unde comunitățile asiatice caută astfel de fructe. Pare o îmbinare reușită între nostalgie și rațiune economică, nu doar o întoarcere acasă, ci și o decizie practică.
Makuwa s-a adaptat surprinzător de bine la solurile românești, deși este considerat exotic. Fermierul a crescut răsaduri în spații protejate, le-a plantat în câmp și a testat cultura inițial pe un teren mai puțin fertil, obținând rezultate bune. A menționat doar un tratament împotriva afidelor; în rest, cultura s-a desfășurat normal. Răsadurile sunt utilizate la 40–45 de zile, iar fructele ajung la maturitate în circa 80–90 de zile, o perioadă rezonabilă pentru o cultură anuală.
Anul acesta Ionuț a plantat pe un hectar în jur de 3.000 de plante. Cheltuielile au fost între 8.000 și 10.000 lei pe hectar, fără a include semințele și munca proprie, iar prețul la vânzare pe piața internă a fost de 8–10 lei/kg. Totuși, cea mai mare parte a producției pleacă la export, în special către comunitățile asiatice din Germania, unde cererea pentru acest soi este mai mare. Cultura se află în al doilea an, iar ferma a fost completată cu o plantație de zmeură, ceea ce indică că Ionuț nu mizează totul pe un singur produs.
Această scurtă relatare despre pepenele Makuwa scoate în evidență câteva aspecte interesante: mobilitatea forței de muncă, transferul de practici agricole din diaspora în mediul rural românesc și modul în care piețele etnice din Europa pot oferi oportunități agricultorilor locali. Exemplul lui Ionuț demonstrează că adaptarea unor soiuri mai puțin comune este realizabilă și că accesul la rețele de distribuție externe poate face diferența între vânzări locale sporadice și livrări constante pentru export. Sunt menționate cifre concrete: 3.000 plante pe hectar, 80–90 de zile până la maturitate, costuri de 8.000–10.000 lei/ha și prețuri de 8–10 lei/kg, precum și canale clare: piața internă și exportul către Germania. Te întrebi dacă astfel de soiuri vor rămâne nișate sau vor deveni comune pe piața românească?
Fii primul care comentează