FCSB se confruntă cu o dilemă tactică interesantă: cum să îi potrivească împreună pe Florin Tănase, Darius Olaru și Juri Cisotti, trei jucători care, statistic, oferă cel mai bun randament când joacă ca mijlocași centrali ofensivi. Subiectul e despre echipa campioană a României, care evoluează în Superliga, Europa League și Cupa României, și despre provocarea de a împărți minute într-un lot în care pe anumite posturi există nu doar variante duble, ci chiar triple.
Problema vine din istoricul fiecăruia. Florin Tănase a început mai mult ca jucător de bandă la Viitorul, însă la FCSB a fost reprofilat treptat spre centru, evoluând frecvent ca „9 fals” și devenind golgheter în două sezoane de Liga 1. Darius Olaru era folosit la Gaz Metan ca mijlocaș dreapta, dar la FCSB a devenit mai eficient ca inter sau „număr 10”, în spatele atacantului. Juri Cisotti e cel mai flexibil dintre cei trei: folosit pe ambele flancuri, dar cu statistici care arată că este cel mai productiv când joacă tot ca mijlocaș central ofensiv.
Analiza datelor Wyscout, luând în calcul toate competițiile și posturile din meciurile în care au început titulari, evidențiază diferențele de randament. Pe poziția de mijlocaș dreapta cifrele sunt reduse pentru Tănase, în timp ce Olaru și Cisotti au contribuit cu goluri și assisturi. Pe postul de mijlocaș central ofensiv toți trei au cele mai bune performanțe: Tănase 10 goluri și 5 assisturi, Olaru 5 goluri și 6 assisturi, Cisotti 18 goluri și 15 assisturi (date orientative din analiza prezentată). Ca mijlocași stânga, statisticile arată rezultate mai modeste, cu excepția lui Tănase care a mai marcat din acea poziție.
O formulă teoretică în care toți trei sunt titulari ar arăta astfel: Târnovanu în poartă; o linie defensivă cu I. Cercel sau V. Crețu, Ngezana, M. Popescu și Radunovic; la mijloc Șut și Lixandru sau Chiricheș; iar în ofensivă Cisotti, Olaru, Florin Tănase sprijinindu-l pe Bîrligea. Rămâne însă întrebarea cine acceptă sau poate juca pe alte posturi decât cel în care e cel mai eficient.
Reacția patronului Gigi Becali, implicat frecvent în alegerea formulei de start, pune problema și mai simplu: ambii, Tănase și Olaru, nu par dornici să accepte același tip de rol în teren. După declarațiile lui, Olaru ar fi refuzat mutarea pe stânga, iar Tănase a fost rugat să joace acolo, chiar dacă nu e preferința lui. Becali folosește metafore colorate pentru a descrie rolurile, spunând că ambii caută să fie „cerc” în joc, adică jucători care gravitează în jurul ideilor ofensive, și nu „triunghi”, un rol diferit, de conexiune mai strictă. În plus, Becali îl consideră pe Cisotti indispensabil, spunând că echipa pornește de la el.
Pe scurt, FCSB are la dispoziție trei variante valoroase pentru același post, fiecare cu traseu diferit care explică preferințele de poziție. Antrenorii vor trebui fie să regândească sistemul astfel încât toți trei să își găsească roluri complementare, fie să aleagă compromisuri: cine joacă în centru, cine acceptă un post lateral sau cine rămâne rezerva de pe bancă. Deciziile vor trebui calibrate în funcție de meci, de competiție și de gestionarea energiei jucătorilor pe tot parcursul sezonului, mai ales că FCSB este activă în trei fronturi.
Care crezi că ar fi soluția cea mai potrivită pentru FCSB: un sistem care să le permită tuturor să joace împreună sau rotirea clară a lor pe posturi?
bah, iar dau afară jucători buni, nu înțeleg; poate e criză financiară, stiu eu…