Fără Hârtie: reclamații privind blocaje la cartea electronică de identitate, actualizarea adresei și taxa de 70 de lei

Mulți cetățeni români au folosit în ultimele săptămâni platforma Fără Hârtie, lansată de Guvern la începutul lunii martie, pentru a semnala dificultăți legate de actele de identitate și de serviciile administrative din întreaga țară. Birocrația a făcut întotdeauna parte din viața publică, de la arhivele grele ale trecutului până la speranța unei administrații digitale moderne; trecerea la cărți de identitate electronice cu cip și la reguli europene mai stricte promite o transformare, dar se lovește de blocaje practice care s-au văzut rapid pe platformă.

Platforma a înregistrat peste 1.000 de sesizări în primele 24 de ore, semn clar că multe probleme vechi aveau acum unde fi semnalate. Autoritățile afirmă că sesizările sunt analizate și publicate transparent, iar soluționarea lor poate fi urmărită acolo, prioritățile stabilindu-se în funcție de frecvența și gravitatea fiecărui caz. Din sesizările publice și din relatările din presă reiese că un domeniu cu nemulțumiri constante este cel al cărților de identitate electronice, în special problema adresei de domiciliu sau de reședință. Pe noile carduri această adresă nu mai apare tipărită, fiind stocată pe cip, iar ideea este că la schimbarea domiciliului nu ar trebui emis un card nou, ci doar actualizate datele în sistem. În practică, mai mulți cetățeni au reclamat că, la ghișeu, li s-a comunicat că actualizarea nu se poate face pe cip și că singura opțiune este eliberarea unui document nou contra cost. Aici apare frustrarea: documentele oficiale vorbesc despre o adresă flexibilă, actualizabilă de autoritate la cerere, dar oamenii se confruntă cu proceduri neclare sau cu lipsa unei operațiuni funcționale la ghișeu, cel puțin în anumite locuri.

Discuția include și componenta financiară. Pe canalele Ministerului Afacerilor Interne, taxa de 70 de lei figurează ca sumă standard pentru contravaloarea cărții electronice în anumite situații, de exemplu la eliberarea celei de-a doua cărți sau pentru minori sub 14 ani. Pentru persoanele peste 14 ani, prima carte poate fi gratuită în cadrul programului finanțat prin PNRR, conform regulilor anunțate. Dacă schimbarea adresei este însă tratată ca motiv pentru emiterea unui nou card, se explică de ce cetățenii au impresia că li s-a livrat un produs neterminat: li s-a spus că adresa nu va mai fi tipărită pentru a oferi flexibilitate, dar acea flexibilitate nu este disponibilă pe scară largă. Această discrepanță între promisiune și practică alimentează nemulțumirile.

Un alt tip frecvent de reclamații reflectă o problemă clasică a digitalizării incomplete: instituțiile cer din nou documente pe care statul le are deja, cum ar fi certificatul de naștere, inclusiv la reînnoiri sau atunci când persoana prezintă acte valabile și există evidențe în registrele naționale. La prima vedere pare o cerință minoră, dar când se adună timpul irosit, drumurile în plus și situațiile în care un document e cerut din nou la ridicare, devine o povară reală. Pe lângă buletine, apar plângeri legate de pașapoarte, înmatriculări auto, declarații fiscale, permise, înregistrări de firmă și o arie largă de probleme care nu încadrate într-o singură categorie, ceea ce arată că birocrația funcționează diferit în multe puncte de contact cu cetățeanul. Platforma este concepută tocmai pentru a scoate la iveală aceste detalii și pentru a transmite lunar autorităților un set de probleme frecvente, pentru rezolvare administrativă sau, acolo unde e nevoie, prin modificări legislative.

Motivul pentru care apar aceste disfuncții acum este legat de tranziția la standarde europene pentru cărțile de identitate, care includ și elemente biometrice stocate în cip și cerințe de securitate mai stricte. Regulamentul european prevede și un calendar: actele care nu corespund noilor cerințe au termene până la care rămân valabile. În România, în spațiul public circulă frecvent data de 3 august 2031 asociată tranziției, dată invocată de serviciile de evidență a persoanelor și în presă. În teorie, cartea electronică de identitate ar trebui să reducă multiplicarea copiilor și transportul adeverințelor între ghișee. În practică, dacă ghișeele nu au proceduri clare, dacă funcțiile promise nu sunt implementate peste tot sau dacă instituțiile nu pot verifica ușor datele între ele, rezultatul rămâne același: un act care pare modern, dar care trimite în continuare după hârtie.

Am avut și eu o experiență personală care ilustrează problema: la o casă de schimb valutar mi s-a cerut o adeverință de la primărie ca să dovedesc adresa, pentru că nu apare tipărită pe cartea de identitate. Le-am menționat aplicația RO CEI Reader, care poate citi adresa de pe buletin prin NFC, dar au refuzat să încerce și m-au trimis la primărie. Am găsit însă o altă casă de schimb mai deschisă la soluții digitale și am rezolvat rapid. Astfel de situații arată cât de mult contează nu doar tehnologia, ci și disponibilitatea operatorilor și procedurile de la ghișeu.

Platforma Fără Hârtie poate funcționa ca un mecanism de presiune publică asupra acestor blocaje cotidiene. Dacă autoritățile vor transforma sesizările în schimbări administrative și în clarificări procedurale, digitalizarea poate trece de la o formă doar aparentă la o utilitate reală. Cei interesați pot depune reclamații pe site-ul platformei: https://fara-hartie.gov.ro/.

Platforma Fără Hârtie a adunat peste 1.000 de sesizări în primele 24 de ore. Problemele semnalate contrastează planurile tehnice legate de buletinul electronic, RO CEI Reader și termenul de tranziție 3 august 2031 cu realitatea de la ghișeu, unde lipsește uniformitatea procedurilor și unde taxa de 70 de lei apare în contexte diferite. Aceste detalii arată că digitalizarea nu este doar un proiect tehnic, ci și un exercițiu de coordonare instituțională și de adaptare a personalului. Credeți că autoritățile vor folosi eficient sesizările de pe platformă pentru a simplifica procedurile la ghișeu?