Când auziţi despre o echipă de supereroi la început de drum care deja se intersectează cu entităţi cosmice şi posibile planuri de refacere a realităţii, e limpede că ne referim la Fantastic Four: First Steps, pelicula care a ajuns recent în cinematografe şi leagă povestea Familiei Fantastică de etapele următoare ale universului Marvel. Aici comentăm ce s-a întâmplat în film, cum s-au derulat momentele esenţiale din actul final şi ce implică scurta scenă de după genericul pentru viitorul Avengers: Doomsday şi nu numai.
Filmul îl plasează pe Galactus, acea entitate uriaşă asemănătoare unui „devorator planetar” din mitologia Marvel, ca ameninţarea centrală: el vrea să-l ia pe Franklin, copilul lui Reed Richards şi Sue Storm, pentru că-l percepe ca pe o sursă de Putere Cosmică, aceeaşi forţă care l-a transformat pe Galan în Galactus. Planul iniţial al celor de la Fantastic Four, conceput cu sprijinul statelor lumii, e ambiţios: un sistem de teleportare la scară largă destinat să transporte întreaga planetă într-un alt univers, astfel încât Galactus să nu-i mai poată ajunge. Ideea sună SF şi complicat, pentru că este, şi se năruie când Silver Surfer distruge majoritatea teleptoarelor, rămânând funcţional doar unul.
Rămânând cu o singură opţiune, echipa adoptă o strategie periculoasă: îl folosesc pe Franklin ca momeală. Plănuiesc să-l plaseze pentru o clipă sub ultimul teleptoar şi să-l înlocuiască cu un suport gol, iar când Galactus intră în câmp, să-l trimită în necunoscut. Totul merge aproape conform planului până când Galactus află că micuţul fusese dus la Baxter Building şi se grăbeşte spre acolo. Atunci lucrurile scapă de sub control şi copilul este răpit.
Actul final scoate în evidenţă rolul lui Sue Storm. După ce Galactus loveşte Fantasticar şi pare că o doboară, Sue revine, motivată de instinctul matern. Cu o forţă interioară crescută, ea foloseşte câmpurile sale de forţă pentru a împinge încet entitatea cosmică spre teleptoar. Colegii ei reacţionează şi ei: Ben Grimm dărâmă o clădire de care Galactus se sprijinea, Johnny activează dispozitivul, iar Reed se caţără pe corpul gigantic al invadatorului cu abilităţile sale elastice ca să recupereze copilul. În ultimul efort, Sue împinge pe Galactus prin portal; epuizată, leşină. Se pare că reuşesc, dar Galactus începe să revină prin portal. Johnny, care anterior încercase să negocieze cu Silver Surfer, se îndreaptă spre poartă într-un gest de sacrificiu. În mod surprinzător, Silver Surfer se opune şi se aruncă în locul lui, împingând definitiv pe Galactus în necunoscut. Amândoi rămân blocaţi în universul îndepărtat.
După plecarea ameninţării, lucrurile par să revină la normal, dar tensiunea persistă. Sue pare decedată, dar Franklin se strecoară la pieptul ei şi, printr-un gest simplu şi misterios, o readuce la viaţă: atingerea copilului pare să reactiveze funcţiile vitale ale mamei sale. Momentele următoare sunt calde şi emoţionante fără a exagera, dar fericirea e curmată rapid de ceea ce urmează în post-credituri.
Prima scenă de după genericul final are loc patru ani mai târziu, în livingul Baxter Building: Sue şi Franklin tocmai au terminat de citit The Very Hungry Caterpillar (o alegere simbolică, având în vedere obsesia lui Galactus pentru consum). Când Sue se întoarce cu o altă cărticică, aude un sunet şi zăreşte din spate o siluetă necunoscută, o figură cu pelerină verde închis care ţine o mască metalică. E Doctor Victor von Doom, iar faptul că-l vedem doar dintr-o parte, cu gluga trasă, lasă loc de speculaţii dacă personajul e interpretat de Robert Downey Jr. Apariţia sa nu e creditată oficial, dar anunţurile de la Comic-Con 2024 şi informaţiile că fraţii Russo au filmat secvenţa dau motive să crezi că Downey Jr ar putea fi prezent, cel puţin într-un cameo, deşi nu e confirmat în rulaj.
Există încă un alt stinger, mai puţin important din punct de vedere narativ: o scenetă animată care prezintă genericul serialului desenat Fantastic Four din universul filmului. E simpatică şi onorează munca celor care au creat-o, dar nu introduce elemente majore pentru viitorul francizei.
Din perspectivă narativă mai largă, First Steps transmite câteva aspecte esenţiale pentru următoarele filme Marvel: Franklin posedă puteri reale şi uriaşe, ceea ce-l transformă dintr-un copil protejat într-un punct de interes global. Dacă lumea află că Franklin a readus-o la viaţă pe Sue, atenţia asupra familiei Richards se va intensifica şi-l va atrage pe Doom, care pare deja să-l fi localizat în scena de după genericul filmului. În benzile desenate Franklin poate altera realitatea, manipula materia şi crea pocket-dimensions; toate acestea ar fi utile pentru cineva ca Doom, care, în versiunile sale clasice, încearcă frecvent să refacă realitatea în folosul său. În interpretarea fraţilor Russo pentru Avengers: Doomsday şi Secret Wars, motivul pentru care Doom doreşte puterea de a uni universurile se aliniază cu poveştile Secret Wars din comics, unde personajul ajunge conducătorul unui Battleworld alcătuit din fragmente de universuri diferite.
Legătura practică dintre First Steps şi Avengers: Doomsday include şi secvenţa din Thunderbolts*, în care se observă nava Excelsior intrând în orbita unei realităţi alternative, sugerând că Familia Fantastică ar putea fugi într-un alt univers, posibil Earth-616. Aceasta ar putea declanşa un conflict între noii veniţi şi Avengers ai MCU, pentru că cine nu apreciază o întâlnire care escaladează repede într-un conflict cu motive neclare? În plus, dacă Doom urmăreşte să recruteze sau să captureze pe Franklin pentru a-şi duce planul la îndeplinire, consecinţele vor fi uriaşe: un copil extrem de puternic, un ticălos genial şi posibilitatea unei „reconstrucţii” a multiversului, toate ingredientele pentru un Avengers 5 care ar putea deveni pivotul reconfigurării întregului MCU după Secret Wars.
Tema centrală care răzbate din film este responsabilitatea în faţa puterii şi preţul pe care-l plăteşti când protejezi un copil ce devine punctul central al universului. Franklin reprezintă atât miza, cât şi speranţa, iar deciziile luate în numele protecţiei sale pot atrage forţe periculoase. Cu nume clare precum Reed, Sue, Ben, Johnny şi cu posibilul arc al lui Doom (sugerat la scară mare prin legătura Robert Downey Jr, fraţii Russo, Kevin Feige), etapele următoare par construite pentru a lega originile personale de consecinţele cosmice.
Finalul subliniază, dintr-o altă perspectivă, ceva deja prezent: Franklin Richards devine un element concret al poveştilor viitoare. Păstrând prezenţa lui Franklin şi introducerea lui Doom, se conturează o punte clară între First Steps, Thunderbolts* şi Avengers: Doomsday, iar implicarea unor creatori importanţi precum fraţii Russo sugerează o arhitectură comună pentru următoarele filme. Cât de departe va merge această idee cu Battleworld sau cu o resetare post-Secret Wars rămâne de văzut, dar dacă Franklin are cu adevărat capacitatea de a manipula realitatea, miza e imensă: fie va fi salvatorul, fie ţinta care va declanşa un conflict mult mai amplu.
Ți se pare plauzibil ca o figură precum Doctor Doom, introdusă subtil şi eventual interpretată de Robert Downey Jr, să devină motorul unei noi ere în MCU?
hm, deci ideea cu Doom scos din umbră e plauzibilă, da. nu e musai doar un cameo pentru fans, poate fi începutul unui arc mai mare — mai ales dacă rostul lui e să vâneze pe Franklin ca sursă de putere. vezi, în comics Franklin e practic o mini-realitate ambulantă: pocket-dimensions, reshapare de materie, chestii de genul. dacă MCU îl tratează serios, atunci Doom nu prea are alternativă decât să devină jucător cheie, n-o fi doar un tip cu o mască fancy.
alta chestie: dacă Downey jr e implicat (chestie hinted la Comic-Con, fraţii Russo etc), atunci au două opțiuni: îl pun ca variantă cunoscută a lui Victor, gen charismatic/egoist, sau îl arată mai mult ca mastermind în spate. personal, mi se pare mai interesant să-l vezi tip calm, calculat, adică nu doar explosion-of-vengeance, ci cineva care vrea să refacă realităţile. asta se potriveşte cu tema Secret Wars, unde Doom devine dictator pe Battleworld — deci legătura e clară.
ce nu s-a zis în articol dar contează: Franklin readuce la viaţă prin atingere — asta sună fix ca manifestare latentă de resurrections/retcon powers. în comics a făcut chestii mult mai screwy (chiar a recreat universuri la nivel macro când era mai mare). dacă MCU accelerează treaba, aia e biletul spre un reset sau o reconstrucţie multiversală, mai ales după ce au tot menţionat teleportări între realităţi în Thunderbolts. deci nu e doar plot McGuffin, e potenţial motor de narativ.
un risc: dacă-l transformă pe Franklin în cheie prea devreme, pierde din emoţie — devine arma ultimate, iar povestea devine despre “cine ia copilul” mai mult decât despre familie. dar dacă îi păstrează inocenţa + misterul puterii, pot construi slow-burn: Doom îl vrea, Avengers/others reacţionează, apar alianţe ciudate. gen: Doom cu tehnologie + Franklin cu pouvoir = posibilitate de refacere a realităţii. periculos.
altă notă practică: dacă Galactus e trimis într-un alt univers împreună cu Silver Surfer, există cale clară sa-i readucă (prin multivers tech, sau Doom, sau cine știe). adică sacrificiul nu e necesar permanent — e o uşă deschisă. şi dacă Excelsior apare prin Thunderbolts, asta arată că pot să umble între universuri, deci ameninţarea e mereu revenibilă.
pe scurt: da, plauzibil ca Doom (chiar jucat de RDJ) să fie motorul unei noi ere, dar contează cum gestionează power-scaling-ul lui Franklin. dacă fac prost, se pierde tot; dacă fac rău intenţionat bine, poate fi începutul pentru ceva gen Secret Wars. mie mi-ar placea o abordare subtilă, cu Doom ca planner, nu doar villain tantrum. vezi să nu… și da, sper să nu folosească totul doar ca pretext pentru cameouri.