SpaceX își menține ritmul rapid al lansărilor cu Falcon 9, vizând 170 de decolări anul acesta, iar aprobarea de mediu a FAA pentru noi facilități de aterizare deschide posibilitatea unor zboruri suplimentare de pe cel mai aglomerat complex al companiei. De la primele rachete reutilizabile până în prezent, când recuperarea boosterelor pe mare sau uscat a devenit aproape o rutină industrială, povestea îmbină logistică, inginerie și gestionarea terenurilor și a zonelor maritime.
Majoritatea lansărilor Falcon 9 transportă sateliții Starlink pe orbită, dar nu doar disponibilitatea rampelor limitează numărul misiunilor. Un element crucial este ritmul de fabricație al stadiilor superioare, care sunt noi la fiecare lansare. La fel de important este timpul necesar navelor-drone care recuperează treimea primară a rachetei: una operează în California și două în Florida, toate necesitând revenirea în port, descărcarea, redeploy-ul și plecarea din nou pe mare pentru următoarea misiune. În majoritatea lansărilor, SpaceX aduce boosterul la aterizare pe aceste platforme maritime; doar când sarcina utilă este mai mică se optează pentru revenirea pe uscat.
Când un Falcon 9 aterizează pe uscat, folosește zone de recuperare situate la spațiporturi administrate de forțele militare din Florida și California. Zona de aterizare a SpaceX la Vandenberg Space Force Base se află aproape de rampa Falcon 9 de acolo, reducând timpii și complexitatea operațiunilor. Forțele Spațiale americane doresc ca SpaceX, și posibil alți operatori de rachete reutilizabile, să adopte modelul rampelor și zonelor de aterizare alături unul de celălalt, similar cu aranjamentul de la Cape Canaveral, pentru mai multă eficiență și securitate.
În linia acestei dorințe strategice, FAA a autorizat construirea unei noi zone de aterizare la SLC-40: SpaceX poate efectua până la 34 de aterizări ale primului stadiu anual la această locație. Noua zonă va fi o suprafață betonată cu diametrul de 280 de picioare, înconjurată de o bandă de pietriș lată de 60 de picioare; luate împreună, diametrul maxim al zonei, incluzând centura de protecție, va ajunge la 400 de picioare. Pe hărți, noul pad de aterizare apare la circa 1.000 de picioare nord‑est de rampa Falcon 9 de la Space Launch Complex-40, ceea ce, în practică, înseamnă sincronizări mai simple între lansare și revenire.
SpaceX are și intenții pentru un pad de aterizare la istoricul Launch Complex-39A de la Kennedy Space Center, aflat la câteva mile nord de SLC-40. LC-39A este deja utilizat pentru majoritatea lansărilor cu echipaj Falcon 9, pentru toate misiunile Falcon Heavy și, în viitor, pentru zborurile Starship. Deși Starship e proiectat să înlocuiască Falcon 9 și Falcon Heavy, investițiile continue în infrastructura pentru Falcon indică faptul că acest „lucrător” al flotei va rămâne activ o perioadă. Practic, SpaceX pregătește coexistența tehnologiilor: rachete testate și fiabile pentru operațiunile curente și platforme noi, mai mari, pentru misiuni cu cerințe diferite.
Noul pad de aterizare la SLC-40, permisiunile FAA și planurile pentru LC-39A subliniază o lecție practică despre importanța infrastructurii la sol pentru succesul zborurilor spațiale comerciale. Așteptarea a 170 de lansări pe an nu înseamnă doar rachete gata de zbor, ci și fabrici, nave-drone eficiente, piste de aterizare amplasate strategic și aprobări de mediu obținute la timp. Modelul side-by-side pentru lansare și recuperare simplifică operațiunile și reduce riscurile, dar necesită spațiu și coordonare cu forțele care administrează spațiporturile. În paralel, planurile pentru LC-39A arată că SpaceX nu renunță la Falcon pentru moment, chiar dacă pregătește Starship pentru viitor.
Noul demers de la SLC-40 înseamnă până la 34 de aterizări anuale pe o platformă cu diametrul total de 400 de picioare, iar apropierea de rampa de lansare poate scurta timpii dintre misiuni. Creșterea ritmului de lansări depinde însă și de aprovizionarea cu stadii superioare, de logistica navelor-drone și de coordonarea cu administrațiile spațiporturilor. Crezi că SpaceX poate susține un asemenea ritm intens fără blocaje logistice majore?
Interesant, dar sincer eu cred că 170 lansări e mult chiar și pt SpaceX. problema nu e doar padurile, e fabricarea stadiilor superioare — alea nu-s reciclate, trebuie produse nonstop. și navele-drone, logistică la mare, depinde mult de vreme, echipe, incidente mici care pot bloca tot fluxul. bun că pun pad lângă rampă, ajută, dar dacă apare un blocaj la fabrică sau o defecțiune repetată la un lot de secții, tot pică totul. oricum fain planning, dar nu m-aș mira de întârzieri. vezi să nu subestimeze porturile și forțele militare, că acolo e multă birocrație.