Arta care menține vie memoria își dă întâlnire la CIAC, Baia Turcească, în spațiile UAPR Iași, cu o expoziție de pictură semnată de Codrina Laura Ioniță și Ana Maria Lemnaru, deschisă între 11 și 19 noiembrie. Expozițiile care tratează trecutul au adesea rolul de a readuce în atenție locuri și povești uitate; de această dată, două artiste abordează pământul ca depozitar al memoriei colective și al suferinței tăcute.
Maria Pașc, istoric de artă, evocă fuga lui Ion Ioanid din mină, în zorii zilei de 6 iunie, când, într-o lume apăsată de lanțuri, hotărârea de a pleca devine un act de demnitate. Nu e vorba doar de evadare, ci de a rămâne vertical în fața fricii; mersul prin munți, cu rouă și primejdie, e prezentat ca o rugăciune. La Iacobeni, o bisericuță i-a fost deschisă și i-a deschis, la rândul ei, un orizont de sens. Pașc aminteste și celelalte nume care au purtat povara rezistenței: Toma Arnăuțoiu, Gheorghe Hașu, Elisabeta Rizea, Lucreția Jurj și mulți anonimi. Ei nu căutau faimă lumească, ci o neîngenunchiere interioară, o păstrare a demnității cunoscută „de Sus”.
Pornind de aici, Codrina Laura Ioniță și Ana Maria Lemnaru marchează pământul ca loc al memoriei, fiecare din perspectiva sa. Ioniță urmează traseul lui Ioanid, de la Cavnic spre Iacobeni, transformând frunzele căzute în semne ale unei prezențe nevăzute. Schițele și desenele ei nu refac harta locurilor, ci poartă greutatea lor: hârtia devine spațiu de veghe, fiecare linie un semn de pomenire. Lucrările transmit drum, răbdare și contemplație, nu doar peisaj, ci ritual al amintirii.
Lemnaru, venind dinspre Făgăraș, percepe muntele ca o raclă vie: stăpân al strigătului nerostit, martor al îngenuncherii. În picturile ei, pământul ținut în palmă e atât rană, cât și binecuvântare; țărâna devine mărturie palpabilă. Ambele artiste recuperează drumuri uitate și le transformă în semne că memoria trebuie purtată activ, nu lăsată la voia uitării. Prin tușă, prin materialele folosite și prin inserarea unor fire de pământ, ele propun o responsabilitate: memoria ca datorie.
Expoziția poate fi vizitată la CIAC, Baia Turcească, în sălile UAPR Iași, între orele 10:00 și 18:00, în perioada 11–19 noiembrie. E o bună ocazie să vedeți cum două registre estetice, desene de veghe și picturi care mențin pământul aproape, se întâlnesc pentru a pune în pagină povești despre suferință, demnitate și păstrare. Dacă vreți un detaliu practic: programul e potrivit pentru o vizită de după-amiază, iar lucrările cer timp de lectură, nu doar o privire grabită.
Expoziția Și pământul e martor readuce în atenție nume precum Ion Ioanid, locuri ca Cavnic și Iacobeni și figuri ale rezistenței rurale, făcând din pământ un actor care păstrează istoria. Acest demers arată cât de mult pot transforma arta și materialele simple, hârtie, pământ, tușă, memoria colectivă într-un lucru prezent și accesibil. Sporirea atenției asupra acestor trasee locale înseamnă că poveștile rămân vizibile chiar și atunci când nu sunt rostite cu voce tare.
Vreți să mergeți să vedeți lucrările și care din cele două abordări vi se pare mai convingătoare?
Fii primul care comentează