Expoziția România, Nebunia, semnată de Deniz Constantin, la Intrarea Bitolia 40: artă autodidactă și critică socială

Vernisajul programat în seara de 4 decembrie deschide la Intrarea Bitolia 40 expoziția România, Nebunia, semnată de Deniz Constantin și găzduită în atelierul galeristului și curatorului Dan Popescu. Argumentul expoziției pornește de la o practică autohtonă a lucrărilor realizate în afara mediului academic, de la colajele lui nea Ion Bârlădeanu la picturile lui Ion Țuculescu sau Horia Bernea, și se intersectează cu o tendință contemporană de artă desenată la periferie, cu accente critice asupra prezentului.

Show-ul este structurat pe trei nivele ale casei: în subsol sunt adunate creaturi-zei, acea zonă a subinconștientului; parterul confruntă reacția la agitația prezentului, cu trimiteri critice la manifestări autoritare care par preludiu unor posibile catastrofe; iar la etaj, în atelier, atenția se îndreaptă către căutarea frumuseții, dialogul cu practica picturală și cu alți pictori. Majoritatea lucrărilor din expoziție sunt noi și sugerează o construire în curs: succese alături de imperfecțiuni tehnice, umor voit și greșeli neintenționate. Această alăturare transmite o stare de căutare sinceră, mai puțin conformă cu rigori academice, dar mai veridică din perspectiva impulsului creativ.

Dan Popescu povestește că colaborarea cu Deniz a început brusc, prin Facebook, acea scenă publică unde intențiile artistice pot fi la fel de performative precum postările. Prima impresie a fost a unui pictor tânăr, capricios, dornic de vizibilitate. Spre surprinderea inițială, nu a fost un foc de paie: Deniz și-a menținut devotamentul față de pictură. A început târziu, în timpul pandemiei, și a ales o formare autodidactă riguroasă: a studiat istoria artei pe cont propriu, a identificat lacunele tehnice și le-a lucrat în timp. După mai bine de cinci ani rămâne într-un proces de acumulare, ceea ce, spune Popescu, susține demersul.

În reflecțiile sale, Popescu pornește de la ideea că arta nu e doar o meserie, ci un instinct capabil să refacă coeziunea unei vieți fragmentate; astfel, marginalii sau creatorii fără educație formală posedă o prospețime pe care instituțiile nu o pot reproduce. Amintirea întâlnirii cu nea Ion Bârlădeanu, din 2008, arată cum anumite lucrări au polarizat opiniile: unii le-au apreciat ca expresii autentice, alții le-au etichetat drept neprofesioniste. Acea discuție i-a conturat lui Popescu o teorie personală despre expresia artistică: ceva primordial, necesar pentru împăcarea contradicțiilor interioare, nu doar un obiect fabricat pentru piețele de artă.

Ceea ce îl captivează la Deniz, adaugă Popescu, este hotărârea și constanța expresiei. Ideologiile personale ale pictorului par fluide, azi comunist, mâine liberal, ideologiile sunt purtate ca niște haine pe care le schimbă rapid, , însă pictura rămâne o constantă. Lucrările sunt simultan intime și expuse: plusuri și minusuri afișate, fără a invita la un test de cultură estetică. Privitorul este astfel invitat într-o experiență personală, nu într-un examen de gust sau orientare politică.

Despre autor: Deniz Constantin s-a născut în 1984 la București, a studiat sociologie la Universitatea din Zurich între 2003 și 2006 și a avut cariere variate în publicitate, marketing digital și ca bucătar înainte de a se dedica picturii. Pasiunea pentru pictură i s-a aprins în timpul unei călătorii în Asia de Est, între 2017 și 2020. A urmat un stagiu de pictură la Academia de Arte din Barcelona în 2020, pe care l-a întrerupt, și a absorbit influențe diverse. În prezent este pictor full-time, cu mai multe expoziții personale. În 2023 a inițiat Grup Brut, o mișcare de promovare a artei contemporane în afara circuitelor instituționale, împreună cu Sorin Ienulescu, Adrian Florin Pop și Andreias Welther. Galeria de la Intrarea Bitolia 40 funcționează ca un spațiu artist-run pentru întâlniri neconvenționale, locul în care s-a cristalizat și nucleul Grup Brut.

România, Nebunia este montată la Intrarea Bitolia 40 și abordează teme care pornesc de la frică și fantasme colective, trec prin critica prezentului și ajung la o căutare a frumosului în atelier. Expoziția joacă și cu performativitatea titlului, care trimite la jocuri de cuvinte și la performance-uri anterioare din peisajul artistic. Publicul descoperă aici o combinație de sinceritate și neperfecțiune, o invitație de a urmări o traiectorie în dezvoltare. Ce părere ai despre abordarea autodidactă a artei în raport cu instituțiile tradiționale?

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*