Expoziția „Bucureștiul care n-a mai fost” pune în lumina reflectoarelor proiecte neterminate care ar fi putut transforma aspectul Capitalei; vernisajul va avea loc în holul principal al Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu pe 28 octombrie. De la idei ambițioase rămase doar pe hârtie până la planuri intime și bine gândite, expoziția își propune, prin documente și imaginație, să reconstruiască o istorie alternativă a orașului, ceea ce ar fi putut fi și nu s-a realizat.
Amintirile urbane au întotdeauna două fețe: una pe care o locuim și alta pe care o visăm. Proiectul cultural „Bucureștiul care n-a mai fost” pleacă de la această tensiune și adună luni de cercetare, documentare și discuții cu arhitecți din generații diferite pentru a iniția dezbateri despre prezentul și viitorul orașului. Expoziția prezintă randări animate, planșe și documente de arhivă care recompun o istorie imaginară a Capitalei, concursuri de idei, propuneri rămase la nivel de desen, schițe și planuri care nu au depășit faza hârtiei. Pe scurt, un București contrafactual menit să stârnească reflecții.
Ideea nu este o nostalgie sterilă, ci un exercițiu de memorie urbană: a privi orașul prin perspectivele celor care l-au imaginat altfel, arhitecți, urbaniști, istorici și artiști. Expoziția pune în dialog rigoarea cercetării arhitecturale cu libertatea interpretării artistice, îmbinând sensibilitatea vizuală cu detaliile tehnice. „Orașul posibil” care există doar pe planșe sau machete capătă aici materialitate, iar influența sa asupra modului în care percepem Bucureștiul devine mai evidentă.
Printre numele documentate se regăsesc proiecte semnate de Amy Christie Anderson, Vladimir Arsene, Romeo Ștefan Belea, Ricardo Bofill, Georgeta Gabrea, Meinhard von Gerkan și Joachim Zais, Augustin Ioan, Viorel Simion, Adrian Soare, Mario Cuibuș și Dorin Ștefan. Diversitatea autorilor arată că întrebarea despre cum ar fi putut arăta orașul nu e una izolată: provine din tradiții diferite, din contexte locale și internaționale și din intenții variate, de la intervenții monumentale, precum proiectele legate de Casa Poporului, până la propuneri mai temperate, dar importante pentru cartiere sau spații publice.
Expoziția este concepută ca un loc de întâlnire între trecutul documentat și viitorul imaginar, un spațiu în care vizitatorul poate compara realizările cu proiectele rămase doar idei. Întâlnirile, dialogurile și materialele expuse sugerează că proiectele neconstruite sunt totuși parte din viața orașului: formele lor virtuale modelează așteptările, dezbaterile și, uneori, deciziile practice ale urbanismului contemporan. Un plan neridicat poate continua să influențeze decizii urbanistice chiar decenii mai târziu, nu neapărat omniprezent, dar în continuare prezent.
Expoziția poate fi vizitată până pe 10 noiembrie în holul principal al Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu. Pe lângă colecția de materiale de arhivă și randări animate, proiectul urmărește să stimuleze discuții despre identitatea bucureșteană și despre instrumentele prin care pot fi rethink-uite spațiile publice. Referințele la proiecte de anvergură, precum propunerile legate de Casa Poporului, atrag atenția asupra modului în care proiectele majore au avut, și uneori încă au, puterea de a schimba percepțiile despre oraș.
Expoziția invită la reflecție asupra responsabilității profesionale a arhitecților și a factorilor decizionali: cum funcționează procesul decizional care transformă sau oprește un proiect, ce criterii sunt luate în considerare și cum sunt negociate interesele estetice, funcționale și politice. În același timp, oferă o lecție despre importanța arhivelor și a dialogului între generații pentru conservarea memoriei proiectelor neconstruite, care, prin simpla lor prezență în registrul imaginarului urban, contribuie la conturarea orașului actual.
Bucureștiul care n-a mai fost ne amintește că orașele sunt construcții colective formate din planuri reușite și planuri abandonate, idei acceptate și idei respinse. Expoziția adună aceste piese și le oferă publicului șansa de a le parcurge, de a înțelege cum s-au conturat anumite direcții și de a pune întrebări despre ce fel de oraș dorim să construim în continuare. Ce proiect dintre cele prezentate v-ar schimba cel mai mult modul în care trăiți orașul?
Fii primul care comentează