Europol și Catherine De Bolle atrag atenția asupra rețelelor care recrutează minori online pentru comiterea de infracțiuni violente

Conform Europol, sunt documentate 105 cazuri în care minori au fost implicați în infracțiuni violente comise ca un serviciu, dintre care 10 au fost acte comandate de rețele. De Bolle a relatat situații extrem de îngrijorătoare, inclusiv una în care unui băiat i s-a cerut să provoace o vătămare gravă unei rude, fapt care s-a și întâmplat. Ea vorbește despre o tranziție de la mici furturi la acte de violență serioasă, iar aceste grupuri par să fi „industrializat” recrutarea copiilor, considerându-i investiții pe termen lung: dacă pierzi generațiile tinere, subminezi însăși fundația comunității.
Europol raportează 105 cazuri în care minori au fost implicați în infracțiuni violente comise ca serviciu. Aceasta arată cum probleme disparate, recrutare online, război hibrid, transport de narcotice pe semi-submersibile și abuzul inteligenței artificiale, se întâlnesc într-un spațiu comun care pune presiune pe instituții, familii și legislație. Soluțiile cer parteneriate între agențiile de aplicare a legii, platformele digitale și comunitățile locale, precum și o abordare preventivă axată pe educație digitală și sprijin pentru adolescenți. Ce crezi că ar trebui făcut mai întâi: reglementare tehnică, campanii de conștientizare în școli sau schimbări legislative pentru accesul la comunicații criptate?
De Bolle susține că forțele de ordine au nevoie de pârghii legale pentru a interveni eficient, inclusiv accesul la mesaje criptate atunci când un judecător autorizează acest lucru, altfel anchetele rămân blocate. Dincolo de soluțiile tehnice, recomandarea ei pentru părinți rămâne dialogul: discutați cu copiii despre pericolele internetului, fără a le anula spațiul personal, deoarece invazia discretă începe adesea într-un chat privat.
Metodele de racolare nu sunt mereu spectaculoase; deseori încep în jocuri video multiplayer care au funcție de chat, unde adulții câștigă treptat încrederea copiilor discutând teme aparent inofensive despre animale de companie sau viața cotidiană. Apoi trec pe canale private, cer informații personale precum adresa și recurg la șantaj sau la mită. Pentru a cumpăra obediența, unii traficanți oferă sume importante, chiar până la 20.000 de dolari pentru un act violent, uneori plătesc, alteori nu. Nu sunt vizați doar copiii cu probleme psihologice sau cei supuși hărțuirii; există și tineri care își doresc statut sau obiecte scumpe, după cum a explicat De Bolle, așadar tentația nu se bazează exclusiv pe vulnerabilitate.
De la tacticile tradiționale de spionaj până la instrumentele digitale actuale, exploatarea tinerilor în activități ilegale a luat forme noi și periculoase; Europol lansează un avertisment asupra rețelelor care recrutează minori pe teritoriul Uniunii Europene. Catherine De Bolle, conducătoarea agenției, a spus într-un interviu pentru POLITICO și Die Welt că fenomenul nu mai este izolat și că infracțiunile în care sunt implicați copii devin din ce în ce mai bine organizate și mai sofisticate.
Pe lângă amenințarea recrutării, Europol semnalează noi metode de operare ale organizațiilor criminale. Unele rețele folosesc semi-submersibile pentru a introduce în Europa droguri interzise precum cocaina, evitând rutele clasice prin porturi precum Hamburg, Rotterdam sau Anvers; ambarcațiunile parcurg distanțe mari din America de Sud până la coasta nord-atlantică a Europei, iar descărcările se fac prin căi mai puțin vizibile, inclusiv prin Portugalia. În același timp, inteligența artificială amplifică fraudele online: e-mailuri de tip phishing tot mai convingătoare, deepfake-uri folosite în escrocherii afective și sisteme automate care reproduc voci fac aproape imposibilă diferențierea între real și fals.
Există și o dimensiune geopolitică: războiul hibrid al unor state folosit ca instrument politic include recrutarea tinerilor ca surse involuntare de informații sau ca executanți ai unor sarcini precise, de exemplu supravegherea clădirilor guvernamentale. Când un copil este prins, traficanții îl abandonează și caută rapid altă victimă, ceea ce lasă familiile prinse într-un cerc al vinovăției și al confuziei; părinții nu pot monitoriza permanent activitatea online și trebuie găsit un echilibru între protecție și respectarea intimității.