Elisa Brătianu, o personalitate de seamă a perioadei interbelice, a publicat în 1943 un album dedicat cusăturilor românești care a rămas emblematic pentru cultura populară. Provenind dintr-o familie cu o mare influență, fiind nepoata domnitorului Barbu Dimitrie Știrbey, Elisa a avut un parcurs interesant, implicându-se activ în viața publică și culturală a vremii.
Albumul său, dedicat țăranului român, cuprinde o selecție de motive de pe ii din diverse regiuni, precum Muntenia, Oltenia, Moldova și Bucovina. Cele mai multe dintre aceste piese provin din colecția sa personală, dar și câteva au fost preluate din patrimoniul lui Alexandru Bellio. De altfel, Elisa nu doar că a apreciat cusăturile tradiționale, dar le-a și promovat, purtând adesea ii și inspirând alte doamne din înalta societate să facă la fel. Unii spun că moda se repetă, poate și de aceea, exemplele din trecut sunt deseori reinvocate!
Prefața albumului subliniază pasiunea sa pentru arta populară, explicând cum a început să colecioneze cusături tradiționale cu trei decenii înainte de publicare. Nu se limita doar la a le aduna, ci își dorea ca ele să nu se piardă și să rămână parte din identitatea românească. Speranța sa era ca inițiativa să ajute femeile din mediul rural să își exprime talentul în cusut, conform modelului autentic al artei populare.
Elisa Brătianu a înțeles că tradițiile trebuie susținute prin acțiuni concrete. Înainte de Primul Război Mondial, a înființat un atelier dedicat cusăturilor populare, având și un magazin de desfacere numit Albina. La Florica, reședința de familie, a deschis o școală de cusut, unde se produceau ii și alte articole din portul popular, inspirate din modelele antice. Se spune că cine nu are atelier, nu știe ce înseamnă să te apuci de treabă!
Albumul de cusături românești a fost tipărit cu sprijinul Consiliului Superior al Industriei Casnice, la editura Marvan din București. Acesta include prefața autoarei, o pagină cu legenda ilustrațiilor și 179 de planșe cu modele specifice din diferite județe, cum ar fi Gorj, Vâlcea, Dâmbovița, Argeș și altele. Dispunerea motivelor este bine documentată în legendă, oferind explicații despre cum și unde se găsesc diversele cusături.
Un exemplar din acest album este disponibil în Biblioteca Muzeului Municipiului București, de unde putem admira frumusețea cusăturilor provenite din zone precum Argeș, Dâmbovița și Gorj. E interesant cum, deși trecutul ne poate părea îndepărtat, tradițiile rămân un liant important al identității noastre. Ce părere aveți despre importanța conservării tradițiilor populare?
Photo: Pixabay – Free to use under the Pixabay License.
Interesant, dar n-am găsit exact: cine a desenat planșele din album? stiu că multe vin din colecția Elisei, dar vreau să știu dacă motivele au fost catalogate cu exactitate pe sate/munct (ex: care sat din Argeș e sursa pentru o anumită ii). De asemenea, oare planșele copie identic motivele sau au fost „retușate” artistic pt tipar? Am citit undeva că Alexandru Bellio a contribuit cu ceva modele — cine are info mai precisă despre ce piese sunt de la el și ce e din colecția personală a Elisei? Mersi, dacă aveți surse (biblio, arhivă BMMB sau linkuri) dați și mie pls.
ce trist.. îmi aduce aminte de bunica, care cosea pe lângă sobă și povestea de ii vechi pe care le păstra ca pe niște comori. păreau simple bucăți de pânză, dar aveau atâta răbdare și-atâta suflet. acum multe s-au dus, tinerii nici nu mai stau să învețe, sau pleacă la oraș și uită. am găsit odată o cămașă dinainte de război, ruptă puțin la mânecă, și am stat ore întregi să refac un motiv ca să nu dispară. pare mic dar înseamnă mult. daaa, poate pentru unii e doar modă, pentru alții e ultima legătură cu cei plecați. păcat că nu-s mai multe ateliere ca ale Elisei, iar muzeele sunt goale când au nevoie oamenii.