Vestea privind eliberarea ostaticilor din Fâșia Gaza a adunat în aceste ore politică, diplomație și emoție în același punct: Washington, Tel Aviv și Sharm el-Sheikh. În joc sunt lideri globali, negocieri de mare importanță și un schimb complex de prizonieri menit să pună capăt unor ani de violență și suferință. Vom parcurge pas cu pas ce s-a întâmplat, cine este implicat și ce consecințe ar putea avea pentru regiune.
După aproape doi ani de la răpirea a zeci de persoane în timpul atacului din 7 octombrie 2023, Hamas a început să predea primii ostatici organizațiilor internaționale. Predarea a demarat dimineața, când un prim grup de șapte ostatici a fost transferat Comitetului Internațional al Crucii Roșii și condus către punctele de recepție stabilite în Gaza pentru reunificarea cu familiile. Ministerul israelian de Externe a salutat momentul, publicând numele celor eliberați și rostind ceea ce mulți așteptau de 738 de zile: Bine ați venit acasă. Acei șapte sunt doar începutul: în total, aproximativ 20 de persoane în viață erau așteptate să fie eliberate în cursul zilei, ca parte a schimbului care prevede eliberarea a aproape 2.000 de deținuți palestinieni, componentă a acordului de încetare a focului negociat între părți.
Contextul diplomatic a fost încărcat: avionul președintelui american Donald Trump a aterizat la Tel Aviv, el urmând să susțină un discurs în Knesset și să participe la o ceremonie la Sharm el-Sheikh, unde aproape 20 de șefi de stat și de guvern urmau să semneze o declarație legată de planul de pace american. Franța, prin vocea președintelui Emmanuel Macron, a reacționat imediat la eliberarea primilor șapte, întărind sprijinul pentru procesul negociat. Germania și-a reafirmat angajamentul de a susține implementarea planului și reconstrucția Fâșiei Gaza, iar cancelarul Friedrich Merz a fost prezent pentru a participa la ceremonie.
Evenimentul a generat și tensiuni interne: trei parlamentari israelieni de dreapta au anunțat boicotarea discursului lui Trump în Knesset, apreciind acordul de încetare a focului drept un eșec strategic care lasă Hamas cu influență și capacitatea de regrupare. Premierul Benjamin Netanyahu a adoptat un ton rezervat, calificând momentul drept important, dar subliniind că operațiunea militară nu s-a încheiat și că amenințările de securitate rămân reale. Șeful Statului Major al armatei israeliene a cerut menținerea unei pregătiri ridicate; misiunea, a afirmat el, nu se finalizează până când toți ostaticii nu sunt eliberați.
Detaliile referitoare la ostatici scot în evidență realități greu de ignorat. Dintre cei 48 rămași în Gaza, se estimează că 20 sunt în viață. Un număr semnificativ dintre aceștia fuseseră răpiți la festivalul Nova Music, printre ei Evyatar David, Alon Ohel și Avinatan Or. Alți ostatici proveneau din kibbutzuri din apropierea frontierei cu Gaza, inclusiv gemenii Gali și Ziv Berman. Doi dintre cei eliberați sunt soldați israelieni capturați în timpul confruntărilor. Printre ostatici figurau și străini: patru cetățeni străini erau în lista ostaticilor, iar trei dintre ei au fost declarați morți în lipsă. Autoritățile israeliene au confirmat oficial 26 de decese pe baza investigațiilor medico-legale și a informațiilor disponibile; soarta a doi dintre ostatici rămânea necunoscută.
Pe lângă eliberarea persoanelor vii, acordul prevedea și returnarea rămășițelor celor uciși. Armata israeliană a avertizat că nu se așteaptă ca toate cadavrele să poată fi returnate imediat, deoarece nu toate locurile de înhumare sunt cunoscute. Un organism internațional convenit în cadrul acordului va sprijini localizarea și returnarea rămășițelor în timp.
Reacțiile liderilor au oscilat între optimism diplomatic și precauție militară. Donald Trump a susținut categoric, înainte de sosire, că „războiul din Gaza s-a încheiat”, făcând referire la armistițiu și la schimbul de prizonieri. Aceste declarații au co-existat cu remarci publice ale lui Netanyahu, care a punctat că operațiunile militare continuă și că pericolul nu a dispărut. De asemenea, mai multe țări europene și-au exprimat sprijinul concret pentru etapa de implementare și reconstrucție, iar actori regionali au fost prezenți în roluri de mediatori sau garanți.
Rămâne însă o chestiune majoră: dezarmarea Hamas. Reprezentanții mișcării au afirmat ferm că nu vor renunța la arme, ceea ce zgâlțâie una dintre condițiile esențiale pentru o pace durabilă conform planului american, care prevedea un proces de demilitarizare a Fâșiei Gaza. Analiștii și specialiștii în studii islamice avertizează că, dacă Hamas rămâne înarmat și beneficiază de sprijin extern din partea unor state precum Turcia sau Qatar, riscul reînarmării și al unor noi confruntări rămâne concret. În plus, expertiza indică faptul că armele sunt depozitate în buncăre și ascunse de multă vreme, ceea ce face dificilă o dezarmare completă fără operațiuni extinse de verificare și control.
Pe plan uman, imaginile și relatările despre reuniunile dintre eliberați și familiile lor au stârnit emoții puternice la Tel Aviv și în alte locuri, unde mii de persoane s-au adunat în Piața Ostaticilor pentru a urmări evenimentele. Acolo, speranța s-a împletit cu amintirea celor pierduți și cu incertitudinea privind soarta multora dintre cei încă dispăruți.
Procesul de eliberare și summitul diplomatic au readus în prim-plan dilemele care definesc conflictul israelo-palestinian: cum se poate garanta securitatea fără a perpetua suferința; cine va asigura respectarea unui armistițiu; și cine va coordona reconstrucția și prevenirea reînarmării. Răspunsurile nu sunt simple. Procesul implică schimburi complexe: eliberarea aproape a 2.000 de prizonieri palestinieni în schimbul zecilor de ostatici, participarea formală și informală a unor actori externi și negocieri care au alternat între discuții diplomatice la nivel înalt și manevre militare tactice.
Reflectând la temele ridicate de acest schimb și de summit, rămân câteva elemente concrete: schimbul implică aproape 2.000 de deținuți palestinieni, aeronava Air Force One a aterizat la Tel Aviv, iar printre numele eliberaților apar Gali și Ziv Berman, Alon Ohel și Eitan Mor. Aceste cifre și nume evidențiază atât dimensiunea umană, familiile în așteptare, cât și cea strategică, cine controlează buncărele, cine garantează dezarmarea și cum va fi pusă în practică reconstrucția Gaza. Exemplul lui Alon Ohel, tânăr pianist răpit la festivalul Nova, readuce în discuție impactul direct al conflictului asupra vieții civile. Cum pot fi create mecanisme credibile de verificare pentru a transforma armistițiul dintr-o simplă pauză într-un angajament durabil? Cine va gestiona și verifica depozitele de arme din buncăre și în ce măsură vor fi implicate părțile internaționale în efortul de reconstrucție?
Care este opinia ta despre rolul actorilor externi, Statele Unite, Franța, Germania sau statele regionale, în asigurarea unei implementări reale a acordurilor și în prevenirea reînarmării?
Fii primul care comentează