Când reforma centrală se concentrează pe administrația locală, tensiunile cresc rapid. Elena Lasconi, primar al municipiului Câmpulung Muscel și fostă președintă USR, i-a cerut președintelui Nicușor Dan să intervină urgent pentru a bloca ceea ce ea numește „ordonanțele ucigătoare”, iar conflictul a izbucnit în interiorul coaliției de guvernare, unde propunerea de micșorare a aparatului bugetar a stârnit tot mai multă îngrijorare la nivel local.
Lasconi atrage atenția că măsurile din reforma inițiată de Ilie Bolojan ar reduce primăriile la simple oficii pentru eliberarea de acte, în loc să le mențină ca motoare ale dezvoltării locale. Ea subliniază că numeroase proiecte finanțate din fonduri europene ar risca să fie blocate dacă, peste noapte, se taie personal sau resurse: s-au semnat contracte, s-au întocmit documentații și s-au cheltuit bani publici pentru avize și autorizații, iar o ordonanță ar fi, în opinia ei, un afront adus cetățenilor care plătesc taxe și impozite. Amintind că atât Nicușor Dan, cât și Ilie Bolojan au fost primari, Lasconi consideră că intervențiile „pe pix” ale ministerelor reflectă lipsa unei viziuni și neseriozitate din partea statului.
Ea critică soluțiile facile ale guvernului, precum concedierile în masă din primării, propunând în schimb identificarea de surse de finanțare, negocieri și o implicare reală a decidenților, nu doar tăieri pentru efect public. Totodată, Lasconi pune sub semnul întrebării risipa din alte zone ale administrației centrale: agenții și institute care consumă resurse fără rezultate vizibile, angajări excesive în București, indemnizații forfetare ale parlamentarilor și cheltuieli cu autoturisme de serviciu utilizate fără control, multe dintre ele fără GPS. În termeni direcți, ea afirmă că, dacă ar trimite 45% din angajații Primăriei Câmpulung Muscel acasă, instituția s-ar putea închide efectiv, deoarece multe atribuții publice nu pot funcționa doar cu servicii minimale.
Mesajul reflectă frustrarea primarilor care se simt transformați în „notari”, limitați la emiterea de documente administrative și îndepărtați de misiunea de a dezvolta comunitatea. Exemplul lucrărilor de eficientizare energetică la blocuri arată impactul imediat: dacă un proiect e tăiat sau dacă se revin măsuri care dezorganizază fluxul, proprietarul care a colaborat deja ar fi demoralizat, iar eforturile și banii cheltuiți ar rămâne pierduți. Lasconi avertizează că măsurile guvernamentale, în forma actuală, pot produce nemulțumiri majore ale populației și scenarii grave pe termen mediu, inclusiv migrarea tinerilor ca soluție.
Ea îl provoacă pe Ilie Bolojan să inițieze un dialog real cu primarii, nu doar cu reprezentanți desemnați de organizații, și îi cere președintelui României să folosească instrumentele constituționale pentru a opri ceea ce consideră o eroare care lovește comunitățile. Limbajul ei e dur: suntem, spune ea, „pe un butoi cu pulbere” iar guvernul se joacă cu chibriturile. De asemenea, își exprimă surprinderea față de tăcerea multor primari, semnalând că pasivitatea nu va rezolva problemele generate de reforma propusă.
Pe plan politic, reforma administrației locale a provocat dispute în coaliție. Inițial s-a discutat o scădere a aparatului bugetar cu 20-25%, un nivel acceptat de social-democrați, dar ulterior premierul a susținut că acel procent nu ar fi suficient și a propus reduceri de peste 40%, amenințând chiar cu demisia. Ilie Bolojan a prezentat public scenariul unei reduceri de circa 40% a posturilor din administrația locală, cifră care a stârnit alarmă. Guvernul susține, totuși, că în practică ar fi vorba de aproximativ 13.000 de posturi tăiate la nivel local, echivalentul a 10% din totalul posturilor ocupate, și că doar jumătate dintre primării ar fi obligate să facă restructurări. Executivul a cerut prefecturilor, prin Ministerul Afacerilor Interne, să verifice situația personalului din aparatele primăriilor și consiliilor județene, pentru a avea o evidență actualizată până la sfârșitul săptămânii.
Reforma pune astfel întrebări concrete: cum se armonizează deciziile centrale cu realitățile locale, ce garanții există pentru proiectele în derulare finanțate din fonduri europene și cine va suporta costurile sociale ale unei tăieri rapide? De asemenea, apare problema prioritizării: dacă guvernul dorește reducerea cheltuielilor, de ce nu începe cu structuri publice slab justificate sau cu cheltuieli opulente ale unor instituții, precum anumite agenții sau autoturismele de serviciu? În esență, disputa se află între o viziune de economii drastice impuse de sus în jos și o abordare care să păstreze capacitatea administrațiilor locale de a duce la bun sfârșit proiecte pentru cetățeni. Reforma afectează nu doar organigramele, ci viața de zi cu zi a comunităților: cine repară drumurile, cine gestionează eficientizarea blocurilor, cine susține proiectele europene începute cu bani și efort local?
Ilie Bolojan a expus cifre și scenarii la Palatul Victoria, iar guvernul a demarat verificări la nivel local pentru a fundamenta deciziile. Miza e politică și administrativă: reducerea posturilor, sensul descentralizării, responsabilitatea pentru proiectele europene și costul social al restructurărilor. În mijlocul acestei dispute, reacțiile primarilor precum Elena Lasconi arată cât de tensionată este relația dintre București și administrațiile locale.
Ilie Bolojan a vorbit la Palatul Victoria despre o reducere de aproximativ 40% a posturilor, iar Guvernul estimează că puțin peste 13.000 de locuri de muncă ar urma să fie desființate la nivel local. Considerați că o reducere rapidă, impusă de la centru, poate proteja proiectele europene și funcționalitatea primăriilor sau ar fi necesare mai degrabă negocieri, recalculări și un plan etapizat?
Pai da, e clar ca nu se poate face treaba din pix. Dacă tai 40% imediat, multe proiecte euro o sa ramâna pe drum, nu e doar chestie birocratica, e bani deja cheltuiti pe PUZ-uri, studii, avize. Eu lucrez cu un proiect de reabilitare bloc si stiu cum oamenii s-au implicat, au dat acorduri, s-au strâns semnături, daca se blocheaza totul cine le da banii inapoi? nimeni.
Și serios, de ce nu se începe cu prostiile din centru: agenții fantoma, mașini oficiale folosite pe gratis, indemnizații forfetare? tăierile selective ar trebui, nu masacru general. Plus: o reducere etapizata, negociata cu primarii, cu garanții pt proiectele in derulare, ar fi logica. Nu e rocket science.
Mai e si problema mobilității tinerilor — cine crede ca reducerea asta nu va accelera plecarea oamenilor in zone mai stabile? eu zic ca multi tineri or sa zică pas daca nu sunt servicii, locuri de munca pt administrativ, chestii reale. Deci da, trebuie discutii reale, date transparente si solutii locale, nu ordine pe banda rulanta. vezi sa nu.
si cine plateste nota de final daca pierd proiectele pe fonduri eu zic negociere, pas cu pas nu tai peste noapte ca rămân blocuri la jumătate stiu oameni care au muncit luni de zile la docu si nu vezi cu cine sa negociezi daca ministerele decid cu pixul deci da, reduci ce e inutil din centru dar la primarii tre sa fie plan si garanții altfel pleacă lumea sau stai cu servicii care nu mai funcționează și apoi repari cu bani multi si timp mult vezi să nu fie praf tot ce s-a făcut până acum, serios
Deci, sincer: cine garantează că proiectele europene nu rămân blocate peste noapte dacă se dau afară 40% din oameni? nu zic că nu trebuie optimizat, dar negocieri etape, recalculări, clar cine preia responsabilitățile și cum se asigură continuitatea — sau cine plătește paguba? (stiu, pare naiv, dar asta e întrebarea reală).