Despre ce este vorba: o dronă de origine rusă a survolat România sâmbătă seară pentru aproximativ 50 de minute, fiind detectată și interceptată de forțele aeriene, iar reacțiile politice și militare au generat discuții, mai ales după declarațiile fostului director SRI, Eduard Hellvig.
Când istoria recentă ne-a învățat să urmărim cerul cu aceeași atenție cu care odinioară ascultam radio sau priveam prima televiziune, astfel de întâmplări par o reluare a unui scenariu în care tehnologia simplă naște întrebări importante. Hellvig povestește episodul cu un umor subtil: drona, numită somnambulă, venea dinspre „dormitorul golanilor” și a fost „ghidată ușor” de autorități către o altă destinație, după modelul vechiului banc cu străzile Quinet și Academiei. Comparația sugerează că redirecționarea a fost o soluție blândă, nu una agresivă.
Fostul șef al SRI afirmă că militarii au acționat corect din punct de vedere legal și profesional. El amintește că piloții de vânătoare aveau competența de a doborî drona, dar au ales o altă opțiune, ceea ce reflectă un calcul prudent: în aer situațiile nu sunt la fel ca pe Pământ și deciziile se iau în funcție de contextul imediat. Hellvig laudă profesionalismul echipajelor, dar avertizează că nu dorește o armată „pe steroizi” sau una „trigger happy”; principiile NATO nu încurajează folosirea imediată a forței fără reflecție.
Cea mai dură critică a lui Hellvig vizează comunicarea ministrului Apărării. El spune că, în locul unui mesaj politic ferm, a apărut o relatare neclară care provoacă impresia de ezitare. Această ezitare, susține el, este adevărata pagubă a incidentului: oferă adversarului muniție hibridă pe care o poate folosi pentru a crea tensiune politică și a testa coeziunea societății. Hellvig amintește de roiul de drone din Polonia și susține că scopul unor astfel de acțiuni este să amplifice starea de nervozitate și să erodeze încrederea în actorii care au sprijinit Ucraina în ultimii ani. Pentru el, incidentul nu este doar militar; lovește credibilitatea susținătorilor politici ai acelei politici externe.
Analiza continuă: drona a fost detectată de sisteme, identificată și urmărită, ceea ce, în viziunea fostului director SRI, constituie o modalitate adecvată de gestionare. Decizia luată la manșă denotă calm și cumpătare. În schimb, confuzia la nivel politic, explicații succesive, atribuirea responsabilităților către echipaj, relevă o slăbiciune politică nefericită în vremuri tensionate. Hellvig consideră că ministerul ar fi trebuit să transmită un mesaj clar și simplu: V-am văzut, am fost acolo, vom lua măsuri. În locul acesta, a apărut bâlbâiala care subminează percepția publică asupra capacității de reacție politică. El mai afirmă că forța nu înseamnă neapărat tragere imediată, ci și statură, orientare și nervi de fier, și menționează pe Adrian Bumbescu ca fiind, în opinia sa, singurul ministru al apărării care se menține la standarde.
Din punct de vedere factual, evenimentul consemnat: o dronă venind dinspre teritoriul Rusiei a traversat spațiul aerian românesc și a survolat aproape o oră, părăsind țara în direcția localității Padina. Hellvig a relatat incidentul și pe contul său de Twitter, folosind aceeași imagine a dronei „somnambule” care a fost îndrumată spre o altă locuință, metaforă pentru redirecționare. El mai subliniază ipocrizia celor care ieri afirmau că sprijinul pentru Ucraina pune România în pericol, iar astăzi critică că drona nu a fost doborâtă.
Tema centrală extrasă din această întâmplare nu este doar tehnică sau militară, ci politică și de comunicare: cum răspunde statul provocărilor hibride și cât de bine este calibrată granița dintre măsura militară și reacția politică. Evenimentul scoate în evidență cercul în care se iau deciziile: piloții de vânătoare, instrucțiunile NATO, responsabilitățile ministeriale și necesitatea protejării personalului în fața opiniei publice. Incidentul pune sub semnul întrebării capacitatea politică de a-și asuma responsabilitatea în fața cetățenilor fără a transfera vina asupra militarilor.
Eduard Hellvig insista că gestionarea tehnică a fost potrivită, însă comunicarea politică a ratat ocazia de a transmite claritate și fermitate. Concret, o sarcină simplă rămâne: autoritățile ar fi putut afirma ferm că sistemele au detectat drona, că piloții au urmărit și au luat decizia profesională adecvată și că vor continua să asigure securitatea. Aceasta ar fi redus spațiul de manevră al campaniilor de dezinformare și ar fi consolidat încrederea publică.
Incidentele cu drone scot în evidență fragilitatea liniei dintre militar și politic în gestionarea provocărilor hibride. Un mesaj clar din partea ministerului, cu nume și responsabilități asumate, ar fi diminuat capacitatea adversarului de a genera haos informațional. Ce înseamnă un răspuns ferm: menținerea controlului aerian, comunicare succintă și protejarea personalului militar în declarațiile publice. Ai încredere în astfel de explicații sau consideri că autoritățile trebuie să facă mai mult pentru a liniști publicul?
Fii primul care comentează