Iarna readuce pentru români o veche și tot mai apăsătoare grijă: facturile la energie au crescut în România, iar experți și reprezentanți din industrie caută cauze și soluții. Amintirile despre plafonările de după 2021 și discuțiile politice recente, inclusiv dezbaterile din CSAT, fac parte din contextul actual; pe scurt, problema nu este doar o povară imediată, ci și o dilemă de politică energetică și bugetară pe termen lung.
Datele INS pentru luna septembrie indică o creștere medie de 70% a facturilor pentru consumatorii din România. Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, spune că aproape toți consumatorii au plătit mai mult: doar un 2-3% au avut facturi ușor mai mici decât anul trecut, în timp ce 97-98% au înregistrat majorări între aproximativ 30% și până la 120%. Pentru familiile cu venituri reduse, care consumă puțină energie, creșterea a fost relativ semnificativă.
Ca exemplu concret, un consumator care consuma în medie 50 kWh pe lună plătea înainte de plafonare în jur de 35 de lei; acum același consum înseamnă aproximativ 75 de lei. Diferența pare mică în sumă absolută, dar contează pentru bugete strânse. Situația devine cu adevărat grea pentru cei care se încălzesc cu energie electrică: astfel de gospodării pot ajunge la consumuri lunare de circa 1000 kWh, iar facturile pot crește de la aproximativ 1000 lei la 1600 lei, ceea ce pune presiune reală pe portofele.
Pe partea de gaze naturale, tendințele din ultimele luni arată o scădere a prețurilor pe burse, ceea ce înseamnă că facturile la gaze din următoarele luni ar putea fi cel mult comparabile cu cele de anul trecut sau ușor mai mici. Această evoluție nu anulează însă problema generală: măsurile extraordinare de plafonare din trecut, care au adus stabilitate temporară, au ridicat întrebări legate de echitate și de sustenabilitate. Plafonarea care a încetat la 1 iulie 2025 a fost aplicată uniform tuturor consumatorilor, indiferent dacă aveau nevoie de sprijin sau nu, iar asta a generat dezbateri despre cine ar trebui ajutat cu prioritate.
Dumitru Chisăliță subliniază trei obstacole majore în calea revenirii la o schemă similară de plafonare: în primul rând, există angajamente asumate de România față de Uniunea Europeană care pot limita astfel de măsuri; în al doilea rând, ar fi necesare resurse bugetare considerabile, pe care oficialii le prezintă ca fiind limitate; în al treilea rând, furnizorii de energie sunt reticenți să accepte din nou astfel de scheme, pentru că în 2021-2022 ei au suportat efectiv costuri, primind banii cu întârziere și simțindu-se, potrivit specialistului, păcăliți. Pe scurt, fără garanții clare și plăți la timp, furnizorii nu vor mai participa voluntar la un mecanism similar.
Cătălin Dragostin, directorul Energy Serv, afirmă că nu există o soluție simplă pentru reducerea rapidă a prețurilor. Prețul energiei este influențat nu doar de piață, ci și de decizii politice și sociale. Guvernele pot interveni cu subvenții și compensații pe termen scurt, dar acestea rămân măsuri temporare; o scădere durabilă a prețurilor cere o strategie energetică coerentă și investiții pe termen lung. Dragostin adaugă că proiectele energetice necesită ani pentru a deveni operaționale: chiar și companii mari întâmpină dificultăți cu proiecte precum o centrală de 400 MW la Romgaz, iar instalarea haotică de parcuri eoliene și solare nu garantează în mod automat scăderea costurilor.
Datele INS din septembrie arată o creștere medie de 70% a facturilor, iar aceasta relevă cât de vulnerabili pot fi consumatorii conectați la sisteme dependente de factori externi și politici. Situația evidențiază două aspecte esențiale: pe de o parte, necesitatea unor măsuri țintite pentru cei vulnerabili, nu soluții uniforme care consumă rapid resurse bugetare; pe de altă parte, importanța planificării și a investițiilor reale în capacitatea de producție, în infrastructură și în lichiditatea furnizorilor, astfel încât măsurile de protecție socială să nu devină o povară nesustenabilă pentru economie. Cum crezi că ar trebui prioritizate măsurile: compensații imediate pentru vulnerabili sau investiții pe termen lung care să reducă dependența de importuri și volatilitate?
Fii primul care comentează