Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, a anunțat revocarea conducerii unei instituții publice subordonate și a demarat verificări după ce fostul șef, împreună cu unii colaboratori, au luat parte la presupuse sesiuni de instruire în Larnaca, Cipru, și la Nisa, pe Coasta de Azur. Obiceiul conducerilor superioare ale instituțiilor publice și ale companiilor de stat de a organiza astfel de „traininguri” în străinătate nu este necunoscut în România, dar, de această dată, cheltuielile au atras atenția ministerului.
Pîslaru a afirmat că participarea la aceste deplasări s-a făcut în pofida apelului său anterior de a evita risipa banilor publici. Per total, cele două sesiuni au depășit 100.000 de euro, o sumă considerabilă pentru bugetul unei entități publice. Ministrul a precizat că instituția în cauză are statutul de organ tertiar de autorizare a creditelor, ceea ce înseamnă că poate aproba propriile cheltuieli din fonduri publice, ridicând astfel semne de întrebare privind mecanismele interne de control și răspundere.
Măsura revocării și deschiderea anchetei urmăresc atât recuperarea eventualelor sume, în caz de nereguli, cât și elucidarea modului în care au fost aprobate aceste deplasări. Comunicatele ministerului subliniază o hotărâre politică și administrativă fermă: nu se va tolera risipa banilor publici de către funcționari sau angajați subordonați. Sumele menționate, peste 100.000 de euro pentru două sesiuni, oferă contextul financiar al incidentului și motivele pentru care subiectul a ieșit în spațiul public.
Acest caz readuce în atenție teme mai ample: responsabilitatea celor care iau decizii publice, supravegherea cheltuielilor instituțiilor autonome și transparența în folosirea fondurilor publice. Situații similare, în care delegații la traininguri externe au provocat critici, au mai apărut anterior, astfel încât reacția ministerului poate fi interpretată și ca un semnal pentru alte instituții care dispun de propriile bugete. De asemenea, pune în discuție criteriile care justifică deplasările externe pentru formare: conținutul programului, beneficiul concret pentru instituție și raportul cost-beneficiu.
Decizia luată de Dragoș Pîslaru și suma de peste 100.000 de euro reprezintă elemente palpabile care pot alimenta dezbateri administrative și publice despre gestionarea resurselor statului. Rămâne de urmărit concluzia anchetei pentru a se stabili dacă ambele deplasări au fost justificate profesional sau dacă au fost exploatate lacune procedurale pentru cheltuieli neesențiale. Care este opinia ta despre mecanismele de control intern în instituțiile care pot autoriza singure cheltuieli din fonduri publice?
Fii primul care comentează