Pe scena bucureșteană prind contur intrigi și ispite din Londra victoriană: o poveste despre frumusețe, influență și repercusiuni prezintă transformarea tânărului Dorian Gray într-un spectacol destinat persoanelor peste 14 ani. De la portrete realizate în ateliere luminate până la saloanele aristocratice și, mai departe, în colțurile întunecate ale decadenței, cinci tineri actori reconstituie parcursul unei personalități în formare care va ceda seducției, trădării și iluziilor plăcerii fără ca trecerea timpului să i se citească pe chip.
Dorian Gray, interpretat de Cezar Costache, este la început inocent, vulnerabil și curios; exact tipul care intră dimineața într-o galerie și iese cu toate convingerile răsturnate. Personajul pleacă de la o puritate aproape fragilă și este modelat de forțe externe: seducere, minciună, chiar administrarea de substanțe care îi alterează traiectoria morală. Miza dramatică e simplă și clară: el rămâne tânăr la înfățișare, dar un pact straniu face ca tabloul să preia povara îmbătrânirii și a decadenței.
Alături de el, două personaje esențiale trasează direcții opuse. Basil Hallward, jucat de Gabriel Zaharia, este artistul idealist care vede în artă o oglindă a adevărului și a frumuseții; el confundă însă frumusețea exterioară cu virtutea interioară și plătește pentru această greșeală. În schimb, Lordul Henry Wotten, în interpretarea lui Gabriel Catană, aduce eleganța cinică a aristocrației: rafinat, degajat și promotor al hedonismului, Henry conturează filosofia care împinge pe Dorian să urmeze instinctele și plăcerea fără scrupule. Această triadă, tânărul naiv, pictorul devotat și aristocratul seducător, surprinde conflictul dintre ideal și tentație din inima poveștii.
În casa lui Gray apare și doamna Leaf, portretizată de Diana Lanțoș, care este, mai mult decât un personaj secundar, ancora emoțională a protagonistului. Ea păstrează o legătură cu inocența lui Dorian, simbolizând grijă, loialitate și o dragoste tăcută care contrastează cu tumultul deciziilor sale. Pe aceeași axă sentimentală, relația dintre Dorian și tânăra actriță Sybil Vane, interpretată de Ilinca Ciochia, ilustrează tensiunea dintre vis și realitate: Sybil, fragilă și talentată, confunda arta cu viața și plătește scump pentru această confuzie, iar alegerile lor comune declanșează o schimbare radicală a destinului său.
Spectacolul propune o călătorie prin nuanțele morale ale unei epoci și ale unor caractere bine conturate: de la momente de umor fin și flirturi în saloane până la scene mai întunecate în care consecințele faptelor se acumulează. Actorii construiesc relații credibile, iar transformarea lui Dorian rămâne motorul dramatic: fiecare întâlnire, fiecare influență și fiecare trădare marchează un pas spre declin.
Biletele sunt disponibile pe bilete.ro, iar reprezentația este recomandată celor din categoria de vârstă peste 14 ani. Publicul bucureștean este invitat să observe cum se împletesc arta, gelozia, seducția și responsabilitatea morală într-un cadru inspirat de Londra secolului al XIX-lea, recreat pe scenă cu detalii care susțin atmosfera epocii.
Numele personajelor, Dorian Gray, Basil Hallward, Lord Henry Wotten, Sybil Vane, rămân repere clare în această relatare despre aparență și consecințe, iar recomandarea 14+ indică clar publicul țintă. Teatru, pictură, aristocrație și iluzii artistice se întâlnesc într-un spectacol construit pe tensiuni psihologice și alegeri morale.
Dacă ai văzut vreodată o expoziție în care tablourile ți se păreau că te privesc înapoi, aici tabloul chiar poartă povara timpului; cum ți s-ar părea o astfel de poveste transpusă azi, între postări pe rețele sociale și influenceri?
Am stat aseară cu o cafenea rece lângă mine și-mi imaginam tabloul acela vechi într-un colț, tremurând de grija luminii. parcă-mi aduc aminte de o poză din albumul bunicii, unde oamenii păreau vii dar erau deja plecați; și aici e la fel — frumusețe care îți ia ceva fără să întrebe. mi-a părut rău pentru Sybil, pentru că talentul ăla fragil e mereu cel care plătește; iar Basil… ce durere să vezi cum crezi în ceva și apoi să afli că ai confundat totul. da, e trist, dar e și atât de cunoscut: vedem încă fețe tinere în poze vechi și ne întrebăm cine le-a iubit cu adevărat. poate ne uităm la filmări, la postări, și uităm să privim persoana din spatele imaginii. mie mi-a lăsat un gol ciudat, ca o piesă veche care se joacă pe repeat.