Pentru a demonstra că Europa poate exercita influență, Franța și Marea Britanie au propus o forță de asigurare ca parte a garanțiilor de securitate postbelice pentru Ucraina. Moscova a respins astfel de inițiative, iar chiar dacă ar fi implementate, aceste forțe ar fi modeste și ar depinde în mare măsură de sprijinul militar american. Criticii europeni susțin că vulnerabilitățile actuale se trag din anii în care nu s-au făcut suficiente investiții în capabilități militare. În acest context, experți precum Claudia Major subliniază că Europa plătește acum prețul pentru aceste neglijențe: fără pârghiile necesare, statele europene nu au fost și nu sunt la masa principală a negocierilor.
Diplomația a fost însă tensionată în ton: purtătorul de cuvânt al Kremlinului a refuzat să definească în detaliu limitele Moscovei și a criticat negocierile făcute cu mult tam-tam, în timp ce Washingtonul a anunțat plecarea lui Witkoff la Moscova însoțit de Jared Kushner. Recent, Witkoff, Kushner și Marco Rubio s-au întâlnit cu Rustem Umerov, un oficial ucrainean, lângă Miami, într-o încercare de a armoniza pozițiile înaintea discuțiilor mai sensibile. În ciuda acestor eforturi, realitatea de pe teren a rămas dură: forțele ruse controlează acum peste 19% din teritoriul Ucrainei, adică aproximativ 115.600 km pătrați, și au înregistrat în 2025 un ritm de avansare mai accelerat decât în anii anteriori, iar comandanții ruși au anunțat capturarea orașelor Pokrovsk și Vovceansk. Estimările unor oficiali americani indică peste 1, 2 milioane de bărbați uciși sau răniți în conflict, deși nici Ucraina, nici Rusia nu publică cifre complete privind pierderile.
Temerile legate de angajamentul american față de NATO au reapărut, în contextul în care plecările unor responsabili, inclusiv neparticiparea la reuniuni ministeriale, amplifică neîncrederea. Ministrul german al apărării a declarat că europenii nu mai știu în ce alianțe pot avea încredere, iar ministrul german de externe a avertizat că Rusia păstrează cel puțin opțiunea unui conflict împotriva NATO în anii următori. Oficialii europeni observă, de asemenea, riscul ca ridicarea sancțiunilor și reintegrarea Rusiei în economia occidentală să ofere Moscovei resurse pentru refacerea forțelor armate. Kaja Kallas și-a exprimat clar îngrijorarea că banii și activele deblocate ar putea redeveni combustibil pentru o reconstrucție militară. Aici apare un element tehnic, dar esențial: Uniunea Europeană deține active rusești înghețate, care pot reprezenta un pariu geopolitic major, însă statele membre nu au ajuns la un consens privind utilizarea lor pentru a finanța un împrumut de 140 de miliarde de euro în sprijinul Ucrainei, sumă destinată să susțină țara pentru următorii doi ani.
Războiul din Ucraina a revenit în centrul dezbaterilor internaționale după un set de propuneri americane menite să accelereze o pace negociată, iar numele lui Donald Trump, al trimisului special Steve Witkoff și al președintelui rus Vladimir Putin ies în evidență în această mișcare care îngrijorează profund capitalele europene. De la încheierea Războiului Rece, ordinea de securitate europeană a fost construită în jurul extinderii NATO și al respectului pentru frontierele suverane; ceea ce se negociază acum pare să readucă în prim-plan aceeași tensiune istorică între echilibrul de forțe și dreptul național la autodeterminare, cu reverberații de la anexarea Crimeei în 2014 până la întâlnirile recente de la Alaska și Florida.
Președintele Trump a reiterat public intenția de a pune capăt conflictului, iar administrația sa a prezentat un plan în 28 de puncte care a alarmat Ucraina și multe guverne europene. Propunerea americană, așa cum a fost percepută în capitale, includea concesii semnificative către cererile Moscovei: garanții că Ucraina nu va adera la NATO, recunoașterea controlului rus asupra unor regiuni sau, cel puțin, acceptarea unor aranjamente teritoriale, precum și restricții asupra forțelor ucrainene. Reacția europeană a fost rapidă: la negocierile de la Geneva, oficialii europeni au venit cu o contrapropunere, iar Statele Unite și Ucraina au anunțat că au formulat un cadru de pace actualizat pentru discuții. Putin a prezentat convorbirile ca o serie de propuneri care pot constitui baza unor viitoare acorduri, nu ca pe un document definitiv.
Planul american în 28 de puncte a stârnit reacții puternice în Europa. Tema centrală rămâne echilibrul între securitatea militară și interesele economice, iar exemplele concrete sunt evidente: controlul rusesc asupra a 115.600 km pătrați din Ucraina, ajutorul european de circa 180 de miliarde de euro pentru Kiev și propunerea de împrumut de 140 de miliarde de euro care se află în negocieri. Dacă Witkoff se întâlnește cu Putin și părțile acceptă concesii teritoriale, Europa s-ar putea confrunta cu o realitate în care ordinea regională este regândită în funcție de logici ale marilor puteri. Credeți că Europa mai poate influența un acord între SUA și Rusia sau va rămâne spectatoare la deciziile care îi afectează securitatea?
Încercările de a calma Europa au venit din partea unor oficiali americani care afirmă că statele europene vor fi implicate în discuțiile privind rolul NATO și al Uniunii Europene într-un eventual acord. Totuși, diplomații europeni rămân sceptici: deciziile legate de granițe, garanții de securitate și cooperare economică cu Moscova afectează direct continentul, iar absența unor reprezentanți europeni la anumite întâlniri din Florida a alimentat senzația că Europa asistă din tribune. Analistul Luuk van Middelaar a sintetizat îngrijorarea multora: pare posibil ca, în final, să se încheie un acord neplăcut, în care logica marilor puteri contează mai mult decât preocupările țărilor din regiune. Să nu uităm că aceeași dilemă a apărut și în trecut, când negocierile marilor puteri au pus adesea în balanță interese geopolitice și integritatea teritorială a statelor mici.
Dincolo de bilanțul uman și teritorial, miza majoră pentru Europa este una politică: există teama că un acord negociat între Washington și Moscova, care nu ar pedepsi sau nu ar slăbi suficient Rusia, ar pune în pericol securitatea continentului. O pace percepută ca favorabilă Rusiei ar putea deschide calea unor relații economice mai apropiate între SUA și Rusia, cu oportunități de investiții în petrol, gaze și metale rare, și chiar cu reintegrarea Moscovei la mesele marilor puteri. De aceea, mai multe capitale europene au respins porțiuni din planul american, considerând că aceste concesii ar echivala cu o capitulare pentru Ucraina și ar lăsa Kievul vulnerabil.
Comunicatul.com - Platforma ta de știri și comunicate gratuite
Fii primul care comentează