Când jurnalismul de front devine tot mai periculos: doi reporteri ucraineni de la Freedom TV, Aliona Gramova și Evghen Karmazin, au fost uciși de o dronă rusă joi în Kramatorsk, în estul Ucrainei, în timp ce se aflau într-o mașină la o stație de alimentare. Incidentul readuce în prim-plan riscurile la care sunt supuși jurnaliștii în zonele de conflict, de la începutul invaziei din 2022 până în prezent.
Aliona Gramova, în vârstă de 43 de ani, a activat constant în unele dintre cele mai periculoase zone din regiunile Donețk și Dnipropetrovsk. După o inițială carieră în domeniul financiar, s-a reorientat către jurnalismul de teren și, din 2021, a lucrat pentru televiziuni ucrainene. Freedom TV descrie activitatea ei ca fiind dedicată relatării impactului pe care forțele ruse îl aveau asupra regiunii sale natale, Donețk. Evghen Karmazin, 33 de ani, originar din Kramatorsk, lucra ca cameraman din 2022. Un al treilea jurnalist, Aleksandr Kolișev, a fost rănit și internat în spital, a anunțat postul.
Guvernatorul regiunii Donețk a publicat imagini cu resturile carbonizate ale mașinii în care se aflau jurnaliștii, o ilustrare dureroasă a vulnerabilității celor care documentează războiul. Kramatorsk, un oraș cu aproximativ 150.000 de locuitori înainte de invazie, se situează la circa 20 de kilometri de linia frontului și rămâne unul dintre puținele orașe din Donețk încă sub control ucrainean, ceea ce explică prezența numeroasă a jurnaliștilor acolo.
Răspândirea dronelor ieftine, utilizate pe ambele părți ale conflictului, a transformat misiunile de raportare de pe linia întâi în operațiuni mult mai periculoase și imprevizibile. Săptămâna trecută, un jurnalist al agenției de stat ruse RIA Novosti a fost ucis într-un atac cu drone ucrainene în părți ale regiunii Zaporojie aflate sub ocupație rusă. Pe 3 octombrie, fotograful francez Antoni Lallican a fost ucis într-un atac cu drone rusești în estul Ucrainei, iar un coleg ucrainean a fost rănit. Statisticile privind victimele dintre jurnaliști variază după sursă: Reporteri fără Frontiere menționa în octombrie că Lallican era al paisprezecelea jurnalist ucis de forțele ruse de la începutul invaziei din februarie 2022, în timp ce UNESCO a înregistrat cel puțin 23 de profesioniști media uciși în exercitarea meseriei, pe ambele părți ale frontului.
Acest incident din Kramatorsk reflectă o realitate tehnologică și mediatică: accesibilitatea dronelor a modificat dinamica războiului și a presei. Jurnaliștii trebuie să răspundă prin resurse, pregătire și protocoale de securitate adaptate noilor riscuri, iar societatea și instituțiile responsabile trebuie să evalueze modul în care protejează persoanele care aduc informații din zonele de conflict. Măsuri concrete precum sisteme de protecție fizică, asigurări și coordonarea cu autoritățile locale pot diminua riscurile, la fel ca instruirea specifică pentru munca pe teren, care devine esențială.
Implicarea unor organizații precum Freedom TV, RSF și UNESCO în monitorizarea și raportarea victimelor din mass-media oferă o bază factuală importantă, dar nu elimină pericolul imediat pentru cei de pe teren. Numele Aliona Gramova și Evghen Karmazin rămân exemple clare ale costului pe care îl plătesc jurnaliștii pentru a transmite relatări directe dintr-o zonă militarizată. Cum pot autoritățile și organizațiile media transforma lecțiile recente, imagini publicate, datele oferite de RSF și UNESCO, cazurile din Kramatorsk și Zaporojie, în măsuri concrete de protecție pentru reporterii din teren?
Aliona Gramova și Evghen Karmazin sunt două nume care ilustrează costul uman al documentării conflictului; datele raportate de RSF și UNESCO arată amploarea problemei. Credeți că existența unor protocoale internaționale mai stricte pentru protecția jurnaliștilor ar reduce astfel de victime?
Fii primul care comentează