Anunț făcut luni de purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe: oficialii de la Teheran vor participa la o întâlnire la Geneva, eveniment programat cu doar câteva zile înaintea termenului impus de statele europene pentru a decide dacă revin cu sancțiuni internaționale împotriva Iranului.
Discuțiile de la Geneva vin după o rundă similară de convorbiri care a avut loc la Istanbul pe 25 iulie, însă contextul s-a schimbat semnificativ între timp. Tensiunile au crescut după ce autoritățile iraniene au întrerupt orice colaborare cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică, gest intensificat de evenimentele din urma conflictului de 12 zile cu Israelul. Lipsa accesului inspectorilor ONU a majorat îngrijorările la nivel internațional privind cantitățile de uraniu îmbogățit pe care le deține Iranul.
Estimările indică peste 400 de kilograme de uraniu îmbogățit în posesia Iranului, însă autoritățile de la Teheran reafirmă că programul nuclear are scopuri pașnice. Statele E3, grupul celor trei state europene implicate, împreună cu Statele Unite, au fixat un set de condiții pe care Iranul trebuie să le îndeplinească până la sfârșitul lunii august. Printre acestea se numără reluarea negocierilor cu Washingtonul, acordarea accesului inspectorilor internaționali și clarificarea, adică clasificarea, stocurilor de uraniu îmbogățit.
Dacă aceste condiții nu vor fi satisfăcute, E3 ar putea opta pentru reintroducerea sancțiunilor, mișcare care ar evita blocajul prin veto din partea Rusiei sau Chinei la nivelul Consiliului de Securitate al ONU. Rămâne de văzut dacă întâlnirea de la Geneva va deschide drumul spre un compromis sau va accentua și mai mult impasul diplomatic, speranța e la fel de fragilă ca o conversație politică fără pauze. Ce crezi, poate această rundă de discuții să schimbe ceva concret?
pai na, iarăși palavre și promisiuni… cine știe, poate doar jonglează cu cifrele de uraniu ca să câștige timp; mie nu prea mi se pare că o întâlnire la geneva schimbă prea mult, vedem.
hm, iarăși genul ăsta de întâlnire “ultimatum” care suna mai mult a teatru diplomatic. nu zic că e inutilă, dar chestia cu 400+ kg uraniu îmbogățit e serioasă, și fără inspecții AIEA e cam imposibil să verifici ce se întâmplă acolo. și Iranul zice “pașnic” de ani buni, dar realitatea e complexă, nu e doar bine/mal.
ar fi util de știut: în 2015 scoția JCPOA prevedea limite clare pentru stocuri și niveluri de îmbogățire; după retragerea SUA în 2018 multe din controale au slăbit treptat. plus, izolarea inspectorilor face imposibilă urmărirea materialelor peste granițe — asta e marea problemă, nu doar cifrele. Rusia și China au tot interesul să blocheze sancțiunile la ONU, de aia E3 recurge la mecanisme unilaterale sau coordonate cu SUA.
nu cred că Geneva o să rezolve totul dar poate calma puțin dacă se revine la reguli clare: acces AIEA, inventariere transparentă, limite tehnice. dar cine face asta credibil? cine verifică? dacă Iran nu acceptă, probabil E3 o să folosească sancțiuni selective — care oricum au efecte colaterale, asupra populației. deci e complicat.
oricum, mi se pare că presiunea ar trebui combinată cu stimulente reale, nu doar amenințări; chestii concrete: ajutor economic, ridicare parțială a sancțiunilor la niveluri verificate, cooperații tehnologice sub control. poate suna naiv dar altfel e doar ping-pong politic. cine știe, poate ăsta e începutul unei relaxări, dar eu rămân sceptic. 🙂