La ceremonia oficială de la Beijing, președintele Xi Jinping a abordat chestiunea Taiwanului, reafirmând poziția Chinei privind suveranitatea și integritatea teritorială și denunțând ceea ce a numit activități separatiste și ingerințe externe. Comentariile sale au apărut într-un context de tensiuni tot mai mari în regiunea Asia-Pacific, pe măsură ce relațiile dintre Taiwan și anumite state occidentale, inclusiv Statele Unite, devin tot mai vizibile.
Din perspectivă istorică, disputa asupra Taiwanului se întinde pe mai bine de șapte decenii, încă din momentul în care forțele politice de la Beijing și cele din Taiwan s-au separat la finalul războiului civil chinez. Xi a reafirmat că reunificarea cu Taiwanul rămâne un obiectiv strategic al conducerii chineze și a avertizat categoric împotriva oricărei mișcări spre proclamarea independenței insulei. Totodată, el a subliniat importanța schimburilor și a cooperării între cele două maluri ale strâmtorii Taiwan, transmitând un mesaj în două direcții: o fermitate politică combinată cu disponibilitatea pentru dialog economic și social. În esență, a fost o invitație la discuții, dar cu limite clare pentru anumite subiecte sensibile.
Pentru autoritățile de la Beijing, Taiwanul este considerat o provincie parte integrantă a teritoriului chinez, iar acestea nu au exclus niciodată recurgerea la forță, deși nu au pus-o în aplicare de când administrația insulei s-a separat politic de Beijing. În ultimele luni, presiunea militară s-a accentuat: exerciții în proximitatea insulei au fost interpretate de analiști drept demonstrații de forță menite să transmită un semnal atât către Taipei, cât și către aliații săi externi. Nu este tocmai un climat confortabil pentru vecini.
Pe de altă parte, guvernul din Taipei respinge modelul propus de Beijing sub denumirea „O țară, două sisteme”, perceput ca inacceptabil de majoritatea populației taiwaneze. Taiwanul își păstrează instituțiile democratice proprii și refuză reunificarea în termeni care i-ar submina autonomia internă. Situația este complicată și de relația cu Statele Unite: acestea recunosc oficial politica unei singure Chine, dar evită să susțină în mod explicit independența Taiwanului sau o reunificare impusă, preferând ambiguitatea ca instrument pentru menținerea unui echilibru strategic în regiune.
Tonul lui Xi a fost ferm, dar a inclus și elemente care lasă deschisă posibilitatea negocierii. Angajamentul de a apăra suveranitatea a fost însoțit de apeluri la intensificarea schimburilor și cooperării între cele două maluri, sugerând că Beijingul păstrează și o opțiune pașnică. Practic, strategia pare să combine presiunea militară și politică cu atractivitatea economică și culturală a dialogului, o combinație ce complică și mai mult un tablou deja tensionat.
Discursul lui Xi la cea de-a 76-a aniversare conține, așadar, elemente clare: reafirmarea obiectivelor strategice, avertismentul împotriva independenței Taiwanului, solicitarea de a limita intervențiile externe și o deschidere condiționată către cooperare. Aceste componente pot influența atât dinamica regională, cât și modul în care actorii internaționali, în special Statele Unite, își ajustează politica în Asia-Pacific. De urmărit rămân exercițiile militare, declarațiile diplomatice și eventualele evoluții ale dialogului economic între cele două maluri.
Discursul de la Beijing relevă atât hotărârea lui Xi, cât și preferința pentru o strategie alternantă între presiune și propuneri de comunicare, iar ansamblul acestor elemente va modela relațiile din regiune în perioada următoare. Ce măsuri crezi că ar putea adopta Taiwanul și partenerii săi pentru a diminua riscurile și a păstra stabilitatea în zonă?
Fii primul care comentează