Dinamo se confruntă din nou cu o situație ce amintește de episoadele sale turbulente: clubul caută rapid o modalitate de a renunța la Alberto Soro, mijlocașul spaniol adus sezonul trecut cu mari speranțe și prezentat ca fost jucător la Real Madrid. Problema nu e romantică, ci financiară: contractul lui Soro e valabil până vara lui 2027, iar fotbalistul solicită plata integrală a salariilor restante, peste 15.000 de euro pe lună, astfel că totalul depășește 300.000 de euro. Nu e tocmai veștile bune pentru un club care încearcă să-și echilibreze bugetul.
Pe lângă costul salarial, Dinamo a pus deja jucătorul gratuit pe TransferRoom, o platformă internațională de transferuri lansată în 2017 de danezul Jonas Ankersen, folosită de sute de cluburi. Ideea e simplă: găsești un cumpărător sau un împrumut și reduci povara financiară. În practică, opțiunile sunt însă limitate. Clubul analizează trei variante: să-l trimită din nou în împrumut, împărțind salariul cu o altă echipă; să ajungă la o despărțire amiabilă, în care spaniolul acceptă o sumă mai mică decât cea cerută; sau să găsească un club dispus să-l transfere definitiv. Fiecare soluție are dezavantaje, mai ales când jucătorul cere tot ce prevede contractul.
Situația e complicată și din perspectiva regulamentului Ligii 1. Echipele pot folosi maximum 13 jucători străini, iar Dinamo are deja 12 în lot: Epassy, Boateng, Gnahore, Karamoko, Stoinov, Milanov, Perica, Kyriakou, Sivis, Soro, Ikoko și Armstrong. Orice plecare i-ar ușura antrenorului Zeljko Kopic gestionarea acestor limite și i-ar permite eventual să aducă un alt mijlocaș. Deși Soro a apărut pe foaia de joc în toate meciurile sezonului, până acum nu a prins niciun minut pentru Dinamo; ultima sa intrare pe teren a fost în noiembrie 2024, când a jucat doar cinci minute în remiza cu CFR Cluj.
Valoarea sa de piață, conform Transfermarkt, este în prezent de 450.000 de euro, mult sub vârful de 3 milioane înregistrat vara lui 2019, , ceea ce îngreunează perspectivele unei vânzări profitabile. Cerințele contractuale, perioada mai slabă de joc și cota în scădere transformă din Soro un jucător dificil de plasat. Dinamo are nevoie de decizii practice: un împrumut avantajos ar reduce cheltuiala imediată, o despărțire amiabilă ar oferi o ieșire curată din contabilitate, iar un transfer definitiv, dacă apare o ofertă corectă, ar rezolva definitiv problema. Până la reluarea competiției interne, clubul pare deschis la orice variantă care să micșoreze povara salarială.
Există semnale că despărțirea ar putea veni rapid: surse apropiate clubului spun că există șanse mari ca Soro să nu mai facă parte din lot până la meciul cu Petrolul din 15 septembrie, ora 21:00. Dacă se confirmă, decizia ar veni înaintea unui duel important, oferind antrenorului mai multă flexibilitate în alcătuirea echipei.
TransferRoom pare o soluție practică, dar nu una miraculoasă; e o piață de expunere, însă cumpărătorii trebuie să accepte și condițiile financiare. Exemple recente arată că jucătorii cu salarii mari se mută mai greu, chiar dacă au nume. În cazul lui Soro, suma de peste 300.000 de euro reprezintă un prag serios pentru un club cu resurse limitate. În plus, regula celor 13 străini poate accelera decizia, deoarece un lot suprasolicitat complică rotațiile și planificarea sezonului.
Din perspectiva echipei, absența lui Soro din minutele jucate ridică întrebări despre adaptare, formă și utilitate pe termen lung. Un fotbalist venit cu așteptări mari și care contribuie foarte puțin pe teren devine rapid o problemă administrativă, nu doar sportivă. Prezența sa pe foaia de joc, fără evoluție, sugerează că utilizarea sa nu a avut la bază motive exclusiv tactice, ci poate contractuale, opțiuni limitate sau preferințele staffului.
Date concrete: contract până în 2027, peste 15.000 de euro pe lună, valoare de piață 450.000 de euro și o posibilă despărțire înainte de partida cu Petrolul din 15 septembrie. Aceste elemente conturează decizia clubului și pașii posibili: negocieri pentru un împrumut, discuții pentru o despărțire amiabilă sau o căutare activă a unui cumpărător. Niciuna dintre variante nu e ușoară, dar toate sunt fezabile dacă ambele părți acceptă compromisuri.
Presiunea financiară și regula jucătorilor străini obligă clubul să acționeze rapid. Rămâne de văzut dacă Dinamo va transforma situația într-un avantaj administrativ sau dacă va amâna decizia, lăsând problema să persiste și costând mai mult pe termen lung. Care opțiune ți se pare mai realistă pentru Dinamo: un împrumut care să împartă salariul, o despărțire amiabilă pe o sumă redusă sau un transfer definitiv?
Ce trist… parcă-i un deja-vu cu Dinamo, mereu aceeași poveste. Îmi aduc aminte de sezonul ăla când veneau jucători cu nume mare și dispăreau prin birouri; acum Soro e doar un nume pe hârtie și un capăt de povară financiară. Probabil că o despărțire amiabilă ar fi cea mai liniștitoare soluție pentru toți, dar știi cum e, negocierile alea lungi omoară și ultimele sentimente; și apoi rămâne golul ăla din sufletul suporterului, când vezi nume aduse cu promisiuni și apoi uitate. Apoi, parcă-mi vine să zic: daaa, era inevitabil, dar tot doare.
bah, prea scump omul, sa-l dea afara sau imprumute, eu zic sa-l facă rost de bani repede
daaar, iarăși bani aruncați pe un nume, cine plătește?