De câteva zile, Dieceza din Nantes a devenit subiectul unei dezbateri majore privind abuzurile semnalate în mediul școlar catolic: episcopul Laurent Percerou a făcut un apel public către cei care au suferit abuzuri să se exprime, iar această chemare a generat o avalanșă de mărturii care vizează în special colegiul catolic Sfântul Stanislas din Nantes. Istoria instituției acoperă aproape două secole și jumătate, iar faptul că o școală înființată în 1829, recunoscută pentru rezultate și tradiție, ajunge în această situație amintește de alte cazuri în care prestigiul a mers cot la cot cu tăcerea.
Dieceza a transmis că grupul de sprijin creat pentru a colecta mărturiile victimelor a fost contactat de peste 30 de persoane. Aproximativ 80% din mesaje se referă la fapte care ar fi avut loc la internatul colegiului Sfântul Stanislas; restul vizează alte unități școlare catolice din Nantes sau din afara orașului. Apelul episcopului din 29 august avea ca scop explicit încurajarea oricărei persoane afectate, indiferent de trecerea timpului, să vorbească: mesajul a fost că este esențial ca posibile alte victime să poată relata experiențele lor.
Dezvăluirile au urmat relatarilor despre abuzuri comise între 1958 și 1995 la colegiu. Într-o conferință de presă, episcopul și Frédéric Delemazure, directorul învățământului catolic, au admis că cel puțin cinci preoți și un angajat supraveghetor ar fi comis violuri, agresiuni sexuale și atingeri indecente asupra elevilor. Toți cei cinci preoți acuzați au decedat între timp, însă dieceza colaborează cu organisme naționale independente pentru recunoașterea suferinței victimelor și acordarea de compensații morale și materiale. Aceste structuri sunt concepute pentru a primi mărturiile și a oferi răspunsuri oficiale, nu doar declarații de intenție.
Cazul a căpătat și o notă tragică: în 2024, un bărbat de 40 de ani s-a sinucis la scurt timp după ce a declarat că fusese molestat de un supraveghetor în internatul colegiului. Parchetul a deschis o anchetă penală în acest caz. Evenimentul a intensificat atenția asupra modului în care victimele sunt ascultate și sprijinite, iar dieceza a promis extinderea grupului de sprijin, care în prezent numără șapte persoane, pentru a putea prelua mai multe solicitări. Victimele sunt primite în mod constant în prezența a doi membri ai echipei, măsură menită să asigure siguranță și seriozitate în colectarea mărturiilor.
Colegiile precum Sfântul Stanislas, înființate cu mult timp în urmă, au avut adesea roluri sociale și educaționale importante în comunități. A fost și cazul aici: instituția cuprinde colegiu, liceu și clase pregătitoare, dispune de internat și are în jur de 40% fete în rândul elevilor. În 2021, numele școlii a fost asociat pentru prima dată public cu acuzații, după ce au apărut inscripții pe ziduri care insinuau o tăcere complice. Au urmat semnale și reacții locale, iar în august situația a escaladat într-un scandal cu zece victime minore raportate inițial, majoritatea băieți, dar și o fată. Răspunsul diecezei, apelul episcopului și măsurile instituționale au venit pe fondul acestor dezvăluiri.
Contextul evidențiază două aspecte care se pot desprinde din acest caz: pe de o parte, dificultatea victimelor de a povesti, uneori decenii la rând, iar pe de altă parte, modul în care instituțiile încearcă acum să gestioneze consecințele – prin recunoaștere, anchete și compensații. Există provocări concrete: victimele au nevoie de sprijin psihologic, de proceduri independente și clare, iar societatea trebuie să creeze mecanisme care să prevină repetarea unor astfel de situații. În paralel, rămâne întrebarea despre cum se modifică cultura în școlile cu internat și în mediul clerical, astfel încât protecția copiilor să devină prioritatea principală, nu doar o formulare dintr-un comunicat.
Grupul de sprijin din Nantes va fi mărit pentru a face față numărului crescut de solicitări, iar colaborarea cu organismele naționale de reparație reflectă intenția de a oferi recunoaștere și compensații. Cazul colegiului Sfântul Stanislas reamintește că instituțiile vechi pot ascunde răni greu de observat și că deschiderea către mărturii este un pas inițial necesar. Următorii pași în anchete și proceduri rămân de urmărit, dar un lucru este clar: vocea victimelor a declanșat reacții instituționale care nu pot fi trecute cu vederea.
Numele colegiului Sfântul Stanislas revine legat de acuzații, iar dieceza afirmă că 80% din mesaje vizează fapte petrecute la internat. Ce părere ai despre cum ar trebui instituțiile să gestioneze astfel de situații și ce măsuri ți se par esențiale pentru protecția elevilor?
daaa, scuzați, dar totul e mușamalizat, iar școala lovește copiii.