Amintind că planificarea pe termen lung a creat orașe și servicii publice, aflăm aici despre schimbarea de curs a Ministerului Mediului privind utilizarea banilor din taxele de mediu, certificate verzi și PNRR: Diana Buzoianu explică de ce se renunță la „vouchere” rapide și se acordă prioritate proiectelor de apă și canalizare pentru comunitățile care încă nu dispun de aceste utilități.
Ministra Mediului afirmă deschis că până acum s-au favorizat programe pe termen scurt, ușor de implementat și de promovat, precum vouchere pentru diverse tehnologii, care arătau bine pe hârtie și la televizor, dar nu remediau problemele structurale. Aceasta a fost practica: bugete cheltuite pe scheme care se activau foarte rapid, cu feedback imediat, dar cu efect limitat pe termen lung asupra mediului și calității vieții. Schimbarea anunțată pentru anul viitor vizează tocmai încheierea acestui tip de abordare și redirecționarea fondurilor către investiții strategice.
Un motiv important pentru reconfigurarea finanțărilor îl reprezintă negocierile cu Comisia Europeană, unde, spune Buzoianu, o parte semnificativă din proiectele finanțate prin PNRR și-au pierdut sprijinul. Vorbim despre investiții deja demarate, menite să aducă apă potabilă și canalizare în localități fără acces la ele. Multe dintre aceste proiecte erau tocmai cele cu impact vizibil și durabil: rețele de apă și canal, centre pentru preluarea voluntară a mobilierului și a deșeurilor toxice sau vegetale. Din păcate, o treime din sumele alocate acestor inițiative ar fi fost pierdute în urma negocierilor, iar autoritățile au reușit să salveze doar o parte prin discuții suplimentare cu Comisia Europeană.
Ca soluție temporară, o parte din proiectele rămase nefinanțate au fost transferate către Administrația Fondului pentru Mediu. Buzoianu subliniază un raționament simplu: între a acorda vouchere pentru termopane, proiect cu beneficii dar punctual, și a finaliza rețele de apă și canalizare în localități care nu le au nici în 2025, prioritatea trebuie să fie accesul la apă. Pentru ea, accesul la apă potabilă este un criteriu esențial atât din perspectivă socială, cât și de mediu.
Despre programul Casa Verde, Buzoianu amintește că acesta este gestionat prin RepowerEU, de Ministerul Fondurilor Europene, iar provocarea actuală rămâne investiția insuficientă în stocare. România a finanțat masiv fotovoltaice, dar nu suficient în soluții de stocare a energiei, ceea ce diminuează eficiența pe termen lung a acestor investiții. Prin urmare, strategia viitoare trebuie să includă și componenta de stocare, nu doar panourile fotovoltaice în sine, pentru a valorifica resursele limitate ale țării.
Ministra avertizează că anul viitor este posibil să nu mai apară programe noi bazate pe vouchere, dar precizează că proiectele esențiale vor fi finalizate: comune care nu au avut niciodată apă și canalizare vor primi aceste servicii. Ea consideră aceasta o realizare importantă pentru sănătatea publică și pentru mediu, chiar dacă vine în locul unor scheme rapide și populiste.
Schimbarea de accent între proiecte cu impact imediat și intervenții care construiesc infrastructură durabilă ridică întrebări despre modul în care se prioritizează banii publici. Suma pierdută din PNRR, repoziționarea unor proiecte către AFM și necesitatea stocării pentru fotovoltaice sugerează că gestionarea fondurilor europene cere nu doar viteză administrativă, ci și viziune tehnică pe termen lung. Care dintre proiectele menționate ți se pare cel mai important pentru comunitățile afectate: apă și canalizare, centre de aport voluntar sau investiții în stocare pentru energie?
Fii primul care comentează