Dezbaterile privind libertatea de exprimare și normele care reglementează mediul online au fost astăzi în prim-plan, reunind europarlamentari, creatori de conținut și experți pentru a discuta Legea Serviciilor Digitale (DSA) și aplicarea ei la un an și jumătate de la adoptarea în Parlamentul European. Istoria reglementării comunicării publice pornește de la tipar și presă scrisă, trece prin radio și televiziune și ajunge la platformele digitale care conturează agenda publică; dezbaterea a încercat să găsească un echilibru între protecția consumatorilor și responsabilitatea platformelor, pe de o parte, și dreptul la exprimare, pe de altă parte, într-un context politic și tehnic din ce în ce mai complex.
Stephen Bartulica, europarlamentar croat din grupul ECR, a deschis discuțiile cu critici la adresa abordărilor de reglementare a discursului liber, susținând că Uniunea Europeană pare să favorizeze un discurs controlat în locul unuia cu adevărat liber. El a ilustrat pericolele prin exemple controversate, precum cazul unui politician finlandez implicat în litigii după ce a citat din Biblie, și a readus în discuție materiale critice la adresa unor companii farmaceutice, menționând The Pfizer Papers fără a oferi verificări sau motive pentru a le considera credibile. Bartulica a menționat și figuri publice precum Elon Musk și Donald Trump ca susținători ai libertății de exprimare, argumentând că fără intervențiile lor am putea ajunge într-un climat de cenzură asemănător celui descris de Orwell.
Gheorghe Piperea, europarlamentar ales pe listele AUR, a afirmat că intenția inițială a DSA era benefică, în special în ceea ce privește interdicția conținutului ilegal, precum promovarea pedofiliei sau a drogurilor, dar că aplicarea creează un dublu standard. Piperea a acuzat reglementarea că tinde să cenzureze în special opoziția și că autoritățile tratează cetățenii ca pe niște copii, decizând ce informații pot primi. El a reiterat teama că legislația poate apropia realitatea de scenarii orwelliene și a sugerat că presiunile politice externe, inclusiv potențiale reacții din partea unor lideri precum Trump, ar putea influența dinamica relațiilor transatlantice dacă legea nu va fi modificată.
Cristian Petru, jurnalist, a explicat transformarea rolului presei în era online, unde informația circulă mult mai rapid, iar presa are responsabilitatea de a contextualiza datele. El a distins trei tipuri de știri false, dezinformare, misinformare și malinformare, și a avertizat că informațiile false, prezentate profesionist și apelând la emoție, sunt mai ușor preluate. Petru a făcut o paralelă între relația medic-pacient și raportul dintre consumator și informațiile găsite online, susținând ideea introducerii conceptului de malpraxis informațional pentru cei care propagă informații eronate cu efecte dăunătoare.
Diana Coman, specialistă în social media și profesor universitar, a semnalat impactul reglementărilor asupra creativității creatorilor de conținut. Ea a spus că teama de consecințe a creat un filtru care reduce libertatea de exprimare a celor pe care legislația ar trebui să îi protejeze. A adus exemple de clipuri ironice catalogate drept harmful și a propus ca reglementările să fie transpunse în ghiduri practice, orientate spre educație și consiliere mai degrabă decât spre sancțiuni stricte, astfel încât influencerii să fie învățați să-și asume responsabilități asemănătoare, parțial, celor ale jurnaliștilor.
Mike, cunoscut ca Basic Jackpot, a oferit perspectiva unui creator de conținut dependent de vizibilitate și monetizare. El a descris compoziția conținutului său, 70% viață personală, 20% entertainment regizat și 10% reclame, și a subliniat că etichetarea postărilor sponsorizate reduce reach-ul, echivalând pentru el cu o penalizare. Mike a pledat pentru diferențierea reglementării între creatori individuali și corporații, argumentând că tonul conversațional al creatorilor îi apropie de public și că nu orice recomandare este neapărat o reclamă.
Virginie Joron, europarlamentară din Franța afiliată formațiunii Patriots for Europe, a avertizat că DSA a suferit schimbări după achiziția platformei X de către Elon Musk și a acuzat instituțiile europene de trecerea de la protecția consumatorului la controlul narațiunii. Ea a susținut că partidul ei consideră DSA un instrument folosit de anumite structuri pentru consolidarea puterii și a sugerat că reglementarea ar putea fi folosită pentru a influența alegerile viitoare, criticând lipsa de transparență în negocieri.
Jurnalistul francez Stephane Lucon a cerut o dezbatere politică mai largă și a subliniat că libertatea de exprimare ar trebui să fie singurul consens între stânga și dreapta. El a observat că, în opinia sa, DSA a fost aplicat cu fermitate în România și că instituții precum CNA au devenit mai active, dar a remarcat că modul de sancționare a conținutului rămâne netransparent. Lucon a enumerat cazuri de clipuri eliminate în România, menționând nume precum Robert Turcescu, Marius Tucă și Ion Cristoiu.
Fidias Panayiotiu, europarlamentar independent din Cipru, a afirmat că platforme precum X și Telegram protejează libertatea de exprimare și a acuzat utilizarea fondurilor europene pentru fact-checkeri care, în opinia sa, ajung să exercite cenzură. El a solicitat politici publice care să asigure reziliența libertății de exprimare în fața schimbărilor de regim din Statele Unite.
Fernando Hortal Foronda, ofițer de politici publice la BEUC, a explicat că DSA interzice monitorizarea completă a conținutului de pe platforme și a comparat creatorii de conținut cu producătorii de bunuri fizice, subliniind necesitatea unor standarde și a unei etichetări clare între conținut plătit și cel organic. El a dat exemple din piețele online precum Shein și Temu, unde o proporție semnificativă de produse ar fi neconforme sau periculoase, și a pledat pentru sancțiuni suficiente pentru a face respectarea regulilor profitabilă pentru companii.
Matei-Alexandru Babeanu-Stîrbu, student și creator de conținut, a cerut transparentizarea algoritmilor, posibilitatea de a contesta deciziile și definirea clară a termenilor, susținând că libertatea de exprimare nu trebuie transformată în conformism și că discursul provocator poate fi valoros. Kevin Kirmizigul, președintele organizației de tineret a Biroului Național Sindical, a evidențiat dificultățile practice pentru utilizatorii sancționați: contestarea deciziilor este complicată, procedurile nu sunt accesibile în limba română, iar apelurile sunt automatizate, lipsind o judecată umană.
Firul principal al discuțiilor a fost găsirea unui echilibru între protecția consumatorilor și apărarea libertății de expresie, cu preocupări legate de transparență, responsabilitate corporativă, mecanisme de contestare și impactul practic asupra creatorilor de conținut și societății civile. Au fost citate exemple concrete, The Pfizer Papers, achiziția X de către Musk, nume de jurnaliști români și platforme precum Telegram, Shein și Temu, care au ilustrat implicațiile practice ale DSA.
DSA rămâne, astfel, un instrument aflat în căutarea echilibrului: pe de o parte protejarea consumatorilor și a alegerilor, pe de altă parte evitarea supra-reglementării care ar putea diminua pluralismul și vocile creative. Problemele semnalate includ nevoia de transparență în proceduri, clarificarea termenilor juridici, definirea responsabilităților platformelor și asigurarea unor căi reale și accesibile de contestare pentru utilizatori. Aceste propuneri se pot concretiza prin măsuri practice: etichetarea clară a conținutului plătit, reguli mai transparente privind sancțiunile, audituri independente ale algoritmilor și resurse pentru formarea creatorilor.
DSA, X, The Pfizer Papers, Robert Turcescu, Marius Tucă, Ion Cristoiu, Shein și Temu au fost menționate frecvent. Cum crezi că se pot armoniza transparența algoritmilor cu protecția consumatorilor fără a limita exprimarea creativă?
Fii primul care comentează