De la lansarea primului iPhone cu MagSafe până la Pixel 10, magneții din telefoane au fost tratați ca un joc cu reguli în schimbare: cine îi adoptă, cum se aliniază și cât de compatibili sunt cu accesoriile. Recent, Nothing a afirmat într-un video că implementarea standardului Qi2 ar costa foarte mult, în jur de 10 milioane de dolari, ceea ce a reaprins discuția despre ce reprezintă de fapt Qi2 și de ce Android a rămas mai mult pe margine.
Problema începe de la o declarație simplă: Nothing a spus că anumite configurații de magneți, cele care ar permite compatibilitatea cu încărcătoarele Apple, ar fi brevetate și restricționate, iar de aceea costul implementării Qi2 ar crește dramatic. La prima vedere pare o explicație plauzibilă, mai ales dacă nu ai acces la documentația tehnică, dar aceasta e parțială. Standardul Qi2 conține specificații pentru hardware-ul de încărcare wireless și pentru aranjamentul magnetic; detaliile despre magneți nu sunt un secret ascuns la WPC. Exemplul Pixel 10, care include un magnet de aliniere conform specificațiilor Qi2, arată că aceste detalii sunt publice în standard.
Wireless Power Consortium, organizația care gestionează Qi2, a declarat pentru TechAltar că afirmațiile Nothing par să provină dintr-o neînțelegere. Nimeni nu susține că implementarea e gratuită, dar dacă o companie este membră WPC, precum Google, Samsung sau HMD, are acces la specificații și la termeni de licențiere sub RAND. Asta înseamnă acces la informații și condiții mai favorabile. Nothing nu este membră WPC, deci nu beneficiază de aceleași resurse, ceea ce poate explica o parte din confuzie.
Există însă costuri reale: aderarea la ecosistem și taxele anuale ale WPC. Conform informațiilor oficiale, aderarea implică un cost anual total de aproximativ 30.000 de dolari, din care 10.000 reprezintă o taxă de ecosistem. Nu e vorba de milioane, dar pentru o companie mică aceste sume pot influența deciziile de proiectare.
O altă diferență importantă: Qi2 nu este același lucru cu MagSafe. De aceea Pixel 10 nu se încarcă la viteza maximă pe un încărcător MagSafe: de obicei e limitat la circa 5W, în timp ce pe un încărcător proiectat pentru Qi2 ar atinge viteze mai mari. Ceea ce, probabil, Nothing a încercat să transmită, exprimat mai puțin clar, este că nu doar adăugarea de magneți contează, ci compatibilitatea completă cu încărcătoarele Apple. Obținerea acestei compatibilități totale poate necesita teste, licențiere sau dezvoltare suplimentară, ceea ce, da, implică costuri peste simpla încorporare a unui aranjament magnetic conform Qi2. Totuși, în 2025 ecosistemul Qi2 s-a extins destul de mult, existând deja accesorii pregătite pentru mai multe telefoane, nu doar pentru iPhone, astfel că o investiție de proporțiile celor 10 milioane pare, în final, exagerată.
Pe scurt, problema nu e că specificațiile magneților ar fi ascunse sau monopolizate, ci mai degrabă că accesul la informații și la anumite condiții comerciale poate varia în funcție de statutul în WPC și de dorința de a atinge compatibilitate completă cu soluțiile Apple. Exemplul Pixel 10 demonstrează că Qi2 funcționează și că magneții fac parte din specificație, iar costurile reale sunt mult mai rezonabile decât cei 10 milioane menționați în video.
Pixel 10 arată cum standardele deschise, precum Qi2 gestionat de WPC, permit interoperabilitate între producători. Dacă o companie dorește suport complet pentru încărcătoarele Apple, acest lucru poate cere resurse adiționale, dar nu pare să implice sumele invocate de Nothing. În plus, taxele WPC de circa 30.000 de dolari pe an sunt publice și oferă un cadru legal și tehnic pentru adoptarea Qi2. Crezi că diferențele de compatibilitate între Qi2 și MagSafe influențează semnificativ alegerea telefonului sau contează mai mult prețul și funcțiile generale?
Fii primul care comentează