Fostul fotbalist Dragoș Grigore și soția sa Ilona sunt în plin proces de divorț la Vaslui, după o căsnicie de 16 ani, iar în fața instanței au apărut mai multe acuzații reciproce și detalii sensibile despre viața lor de familie.
Conflictul a început în primăvară, când Dragoș a plecat din locuința comună. Cei doi se acuză unul pe celălalt: el spune că ea i-ar fi luat mașina și i-ar fi citit mesajele, dar și că s-ar fi rănit singură; ea afirmă că el a înșelat-o și a cerut ordin de protecție. În stenogramele din dosar, Dragoș povestește că nu l-a agresat fizic pe parcursul ultimilor ani, susținând că Ilona s-ar fi lovit singură în mai multe rânduri. De asemenea, afirmă că în trecut a primit o palmă, dar neagă orice agresiune recentă.
Ilona descrie, în schimb, nopți tensionate care se prelungeau până după miezul nopții, cu jigniri și lovituri în mobilă din partea soțului. Ea spune că, după o astfel de ceartă, Dragoș a plecat la antrenament și nu s-a mai întors acasă. Într-un schimb de replici din acea perioadă, el i-ar fi cerut 2.000 de euro pentru a merge împreună în vacanță cu copiii; Ilona a refuzat, motivând că nu este de acord să plătească pentru ca tatăl copiilor să vină cu ei în concediu.
Pe lângă acuzațiile legate de comportament, Ilona aduce în discuție și consumul de alcool al soțului. Ea spune că în casa lor nu trecea o seară fără o sticlă de vin și că, deși discuțiile nu porneau din cauza băuturii, unele contradicții deveneau mai agresive când acesta consuma. Femeia afirmă că se teme pentru propria siguranță și pentru cea a copiilor, motiv pentru care a solicitat ordin de protecție, sperând astfel să prevină o escaladare a situației.
Cazul implică și aspecte patrimoniale: împreună, Ilona și Dragoș dețin o clădire în centrul municipiului Vaslui și o companie cu o cifră de afaceri estimată la 20 de milioane de euro. Din punct de vedere sportiv, Dragoș Grigore are o carieră lungă: a evoluat pentru cluburi precum Dinamo, Rapid, Toulouse, Ludogorets sau Al-Sailiya și în prezent joacă pentru CSM Vaslui; are 38 de selecții la echipa națională a României.
Situația este gestionată acum de instanță, care va analiza probele și declarațiile părților. Cum credeți că ar trebui abordate în astfel de cazuri tensiunile care implică și copii?
vai, ce tumult… păcat de copii, asta e clar. nu știu cine minte dar chestia cu banii pt vacanță e cam jenant, adică tata cere bani de la mama ca să vină cu ei? ok. alcoolul și certurile pe la miezul nopții, nu suna bine deloc, copii merită stabilitate. sper doar ca instanța să țină cont și de evaluări psihologice, ordine de protecție serioase dacă e pericol, și poate terapie/facilitatori ca să nu ajungă la războaie publice. oricum, mizerie de situație, sincer.
Ufff, situația asta e cam murdară, nu știu ce să zic. 🤔
Parcă am văzut și alte cazuri când aparp acuzații de genul ăsta și de obicei e greu să descurci adevărul. Ce mă îngrijorează e clar copiii — ei suferă cel mai mult, chiar dacă părinții au businessuri mari sau statut. Dacă e problema cu alcoolul e bine să se ia teste, tratament, chestii concrete, nu doar vorbe în fața judecătorului.
Și da, ordine de protecție sunt ok dacă cineva se simte în pericol, dar trebuie și probe serioase; nu e ok să fie folosite ca armă în certuri. Cei care au bani și proprietăți complică lucrurile, apar presiuni, avocați, întârzieri.
Sper doar că instanța va avea profesionalism, și că cineva va verifica starea psihică a părinților și va decide ce e mai bine pt copii, nu pt imaginea publică sau banii lor. A, și publicul să nu judece prea repede — e multă umbră în dosare din astea. vezi să nu rămână copiii prinși la mijloc.
E trist când se ajunge aici, mai ales cu copii implicați; din experiență (cunosc oameni care au trecut prin divorț cu tv-uri aprinse la miezul nopții și certuri care se prelungesc), prima grijă ar trebui să fie stabilirea unui program clar pentru copii și consiliere psihologică imediat, nu doar procese. Nu zic că cineva e neapărat vinovat, dar consumul frecvent de alcool și acuzațiile reciproce cer o evaluare serioasă a riscurilor și, dacă e cazul, intervenție socială; actele și clădirile rămân, copiii nu-și revin la fel de ușor. Și da, instanța contează, dar contact supravegheat, terapie familială și un mediator neutru ar fi pașii pe termen scurt; altfel o să se coboare totul la răzbunare și niciunul nu câștigă, doar copiii suferă.