Descoperă tradițiile tulburătoare ale sărbătorii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul

Astăzi vorbim despre Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuită anual pe 29 august, și despre semnificațiile, obiceiurile și contextul istoric care însoțesc această comemorare.

Povestea începe în vremea lui Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare. Ioan Botezătorul îl mustră pe Irod pentru conviețuirea cu Irodiada, soția fratelui său Filip, iar reproșurile publice îl făceau pe Ioan greu de tolerat pentru rege. Critica lui Ioan, exprimată clar în Evanghelie, îl înfuriase pe Irod până într-atât încât a ordonat arestarea și încarcerarea lui Ioan. La aniversarea zilei de naștere a regelui, la un ospăț fastuos, fiica Irodiadei, Salomeea, dansă pentru oaspeți și pentru Irod. Impresionat, Irod îi făcu jurământ că-i va da orice dorește, până la jumătate din împărăția sa. La sfatul mamei, Salomeea ceru capul lui Ioan Botezătorul. Deși tulburat, Irod, legat de jurământ, porunci decapitarea, iar capul i-a fost adus pe tipsie. Aceasta este relatarea tradițională a martiriului pe care îl comemorăm pe 29 august.

Biserica recomandă post în ziua prăznuirii ca un mod de a ne alinia cu viața de asceză a lui Ioan, care a trăit în post, dar și pentru a evita atitudinile de tipul celor ale lui Irod, când ospățul și excesele duc la decizii grave. Postul de această zi este o practică liturgică menită să aducă pomenire și smerenie.

În folclor există obiceiuri legate de această zi. În unele regiuni se evită consumul de fructe sau legume rotunde, pentru că forma lor amintește de cap, iar în sate se obişnuia chiar să nu se folosească cuțitul. Aceste practici sunt păstrate în credința populară, dar nu sunt susținute ca norme obligatorii de Biserică. În multe comunități rurale ziua este cunoscută ca Crucea mică; în unele locuri postul începea pe 29 august și ținea până pe 14 septembrie, perioadă numită popular „de la Cruce până la Cruce”, deoarece 14 septembrie este praznicul Înălțării Sfintei Cruci.

Despre numele Ioan: provine din ebraicul Iohanan și înseamnă Dumnezeu a avut milă, adică cel miluit sau cel iubit de Dumnezeu. Etimologia leagă elementul Io, o prescurtare a lui Jahve (Dumnezeu), de hanan, „a se milostivi”. Evanghelia spune că numele i-a fost vestit de Arhanghelul Gavriil, nu ales la întâmplare de părinți.

Ioan Botezătorul ocupă un loc important în calendarul bisericesc, iar alți sfinți cu același nume sunt cinstiți în tradiție: Ioan Gură de Aur, Ioan Evanghelistul, Ioan Damaschin, Ioan Iacob Hozevitul, Ioan de la Râșca și Secu și alții. În iconografie, Ioan este adesea reprezentat cu aripi, o alegorie inspirată din pasajul profetic care vorbește despre trimiterea unui mesager înaintea Domnului. Aripile exprimă astfel misiunea sa de vestitor al venirii lui Hristos și viața sa aspră, feciorelnică, asemănătoare vieții îngerilor.

Conform tradiției și rânduielilor liturgice, în rugăciunile Bisericii Ioan este numit proroc, apostol, înger, înainte-mergător, botezător, preot, propovăduitor al celor din iad, model al călugărilor sau mucenic, în funcție de textele și imnele folosite. Calendarul menționează mai multe date de pomenire legate de viața și pomenirea capului său: 23 septembrie (Zamislirea), 7 ianuarie (Soborul Sfântului Ioan), 24 iunie (Nașterea Sa), 29 august (Tăierea capului), 24 februarie (prima și a doua aflare a capului) și 25 mai (a treia aflare a capului).

Tăierea Capului Sfântului Ioan este ultima sărbătoare înscrisă cu roșu în calendarul bisericesc înainte de începerea anului liturgic, care debutează pe 1 septembrie. În rugăciunile adresate Sfântului Ioan se cere adesea ajutor pentru putere în lupta cu ispitele și îndrumare spre pocăință.

Rămâne întrebarea: ce anume din tradițiile legate de această zi vi se pare cea mai semnificativă sau interesantă?