Filmul Diva Futura spune povestea a cinci personaje care au marcat industria erotică italiană din anii 1980 și 1990, concentrându-se în principal pe viața de cuplu dintre Riccardo și Eva și pe boala pulmonară a Moanei Pozzi. Acțiunea se petrece în Italia, într-o perioadă în care presiunile sociale prudente își pierduseră treptat din putere, iar felul în care filmul construiește acea epocă amintește de o călătorie ritmată în trecut, cu muzică și atmosferă specifice acelui deceniu.
Regizorul pune în prim plan figura lui Riccardo Schicchi, fondatorul agenției Diva Futura în 1983, alături de Ilona Staller, o personalitate cunoscută încă din anii 70 pentru implicarea în media. Moana Pozzi apare ca a treia piesă centrală: împreună cu Staller a inițiat în 1991 Partidul Iubirii, care nu a reușit să obțină locuri în parlament la alegerile din 1993. Moana a rămas o figură suficient de cunoscută încât titlul unui film de animație a trebuit adaptat pe piața europeană pentru a evita asocieri directe, iar în prezent ea este subiectul unei miniserii italiene disponibile pe Netflix cu titlul Supersex. În jurul acestor nume gravitează Debora Attanasio, secretara lui Riccardo care a funcționat ca ghostwriter pentru romanul ce a stat la baza peliculei, și Eva Henger, actriță erotică care îi devine ulterior soție lui Schicchi.
Pe plan estetic, regizoarea Giulia Louise Steigerwalt construiește filmul într-un stil intens montat, aproape ca o succesiune de momente muzicale din anii 80 și 90, menținând un ritm alert, presărat cu câteva scene dramatice mai apăsate. Sunt folosite și fragmente de interviuri istorice care adaugă note de autenticitate, o tehnică folosită și în alte filme biografice pentru a lega ficțiunea de realitate. Puse cap la cap, episoadele curg în mare parte liniar; ritmul narativ jonglează totuși cu mai multe fire temporale, pentru a putea servi cele trei perioade de referință și cele cinci personaje principale.
Paleta de culori a filmului este vie, tonalitatea vizuală adesea văzută printr-un filtru optimist, iar regia lasă loc unor momente ușor amuzante care mai destind atmosfera atunci când subiectul devine serios. Această combinație între nuanțe vesele și subiecte sensibile creează un echilibru care păstrează interesul fără a dramatiza excesiv realități complicate.
Tema relației dintre feminism și industrie apare la suprafață: filmul diferențiază clar erotismul de pornografia explicită, iar scenele cu nuditate sunt tratate moderat în versiunea distribuită în Germania, motiv pentru care filmul primește o recomandare de vârstă FSK 16. Personajul lui Riccardo este prezentat ca un om de afaceri care se raportează la femei într-un mod ce lasă impresia că le susține autonomia, dar filmul nu idealizează mediul; celelalte figuri masculine din poveste sunt, în multe cazuri, portretizate negativ, iar probleme serioase din industrie, precum acuzațiile de abuz, sunt menționate fără a se evita ambiguitățile. Riccardo însuși a avut probleme legale: în 2011 a fost reținut temporar în legătură cu acuzații privind prostituția ilegală în cluburile Diva Futura, iar fondatorul a murit pe 9 decembrie 2012.
Actorii oferă interpretări solide; Denise Capezza interpretează rolul Moana Pozzi, iar Pietro Castellitto îl joacă pe Riccardo Schicchi, contribuind la construcția unei atmosfere care amintește, prin ton și abordare, de filme ce au explorat viața din industria de divertisment din alte țări. Pentru cinefili, montajul, coloana sonoră și inserțiile documentare reprezintă punctele forte care fac povestea accesibilă publicului larg.
Diva Futura va fi disponibil pe platforme digitale și pe disc: din 6 noiembrie filmul poate fi achiziționat digital pe Prime Video, iar din 20 noiembrie apare pe Blu-ray și DVD pe Amazon, printre alți distribuitori.
Te tentează să vezi cum arată acea perioadă a Italiei văzută prin ochii industriei erotice?
hmm, interesantă treaba. nu știam că Moana a ajuns subiect de mini-serie pe netflix (Supersex, ms pentru recomandare lol), și chestia cu Partidul Iubirii chiar e reală, asta merita mai mult spațiu în film cred. mi plac scenele muzicale, te teleportează direct în anii 80, dar parcă simt că au cosmetizat prea mult partea întunecată a industriei, au menționat abuzurile dar prea sumar. Pietro Castellitto joacă bine, iar Denise Capezza are niște momente tare; culorile și montajul sunt fain făcute, vibe optimist dar nu îl credeam prea soft pt subiect. oricum, dacă vrei context: Riccardo Schicchi a avut procese si scandaluri reale, și agenția Diva Futura chiar a influențat discursul despre sexualitate în Italia anilor 90 — deci nu e doar poveste de tabloid. na, asta e, poate mă uit si eu în weekend.
hm, interesant subiectul, nu m-aș fi gândit că povestea asta e atât de legată de politică (Partidul Iubirii, lol) — și btw Moana a fost chiar peste tot, apropo de miniseria Supersex de pe Netflix, merită o privire doar ca să vezi cum au cosmetizat chestia. ritmul ăsta muzical mi se pare ok pt nostalgia anilor 80-90, dar mă enervează când filmele cosmetizează prea mult probleme serioase din industrie; acuzațiile de abuz trebuiau tratate mai direct, zic eu. Pietro Castellitto pare o alegere bună pt Riccardo, l-am văzut în alte roluri și are fâsâiala aia ironică. oricum, dacă vrei context: Diva Futura chiar a schimbat ceva prin Italia anilor 80, a deschis discuții despre libertate sexuală vs morală publică, și chestii legale au ținut mult pe urmă — Schicchi a avut procese, s-a vorbit mult despre limitele între afacere și exploatare. poate îl văd pe Prime, pt coloana sonoră și pentru feeling, nu neapărat pt morală. ps: atenție la versiuni, unele țări taie/nuditate moderat, deci nu e chiar raw.
pai, na, chestii de cartier, vedete porno care vor să fie vedete politice.