De la Casa Albă vine o schimbare care are în vedere cine poate obține rezidență permanentă în Statele Unite: o instrucțiune a Departamentului de Stat solicită ambasadelor și consulatelor să ia în calcul starea de sănătate și resursele financiare ale persoanelor care solicită viza de imigrant. Măsura face parte dintr-un pachet de politici recente ale administrației Trump care pun accent pe capacitatea economică și autosuficiența candidaților.
Istoria politicilor americane de imigrare e presărată cu filtre: de la criterii economice la examene medicale, autoritățile au căutat constant să potrivească nevoile pieței muncii cu protejarea sistemelor sociale. Noua instrucțiune continuă această linie, dar subliniază explicit anumite afecțiuni: boli cardiovasculare, afecțiuni respiratorii, cancer, diabet, tulburări metabolice, boli mintale sau neurologice. Obezitatea este menționată clar. Documentul intern, consultat de mai multe redacții, solicită consulilor să evalueze dacă o persoană dispune de mijloacele necesare pentru a-și acoperi îngrijirea pe termen lung fără a apela la sprijin public. În caz de evaluare negativă, solicitantul se poate confrunta cu refuzul vizei permanente.
Argumentul oficial este de natură economică: bolile cronice pot genera costuri de „sute de mii de dolari” pe parcursul vieții unui pacient, iar funcționarii trebuie să examineze averea, veniturile și asigurarea medicală ale candidaților. Pensionarii, chiar dacă nu mai activează profesional, sunt rugați să demonstreze că nu vor deveni o povară pentru sistemul public. Chiar și potențialele cheltuieli legate de instituționalizarea pe termen lung, precum îngrijirea într-un azil, trebuie luate în considerare.
Trebuie accentuat că aceste reguli privesc numai vizele de imigrant, adică cererile pentru rezidență permanentă, nu vize temporare precum cele turistice sau pentru studenți. Inițiativa se încadrează totodată într-un demers mai amplu al administrației Trump de a „ierarhiza” imigrația după criterii economice: creșterea taxelor pentru vizele H-1B destinate lucrătorilor calificați, propunerea unei „cărți aurii” pentru investitori sau alte măsuri menite să favorizeze candidații considerați „autonomi” și „contributivi”.
Pe de altă parte, organizațiile pentru drepturile omului avertizează asupra pericolului discriminării pe motive medicale sau de greutate. Criticii susțin că e problematic ca ofițerii consulary, care nu sunt specialiști medicali, să analizeze dosare medicale complexe, evaluări care pot depinde de nuanțe clinice și de accesul la asigurări. Susținătorii măsurii o consideră o precauție rezonabilă pentru protejarea unui sistem social cu resurse limitate.
Situația capătă o notă ironică când ținem cont că Statele Unite se confruntă ele însele cu rate înalte ale obezității, aproape 40% dintre adulți fiind afectați. Astfel, problema devine atât internă, cât și externă: guvernul invocă realități sanitare naționale pentru a justifica o politică migrațională mai strictă. Oficial, directiva încă nu a intrat în vigoare, dar relatările indică faptul că unele consulate ar fi început să o aplice experimental.
Directiva precizează anumite boli, estimează costuri și modifică criteriile pentru cărțile verzi; rămâne de văzut cum vor fi implementate aceste prevederi și cine va hotărî, în ultimă instanță, dependența unui solicitant de ajutor public. Cum se va găsi echilibrul între protejarea resurselor publice și dreptul persoanelor cu afecțiuni cronice de a emigra? Ce tip de criterii medicale standardizate vor adopta consulatele și cine verifică corectitudinea evaluărilor? Vrei să afli în ce mod te-ar putea afecta această politică dacă ai rude sau planuri de emigrare?
Fii primul care comentează