Istoricul britanic Dennis Deletant, într-un interviu pentru Cotidianul, descrie ce a găsit și ce lipsește în arhivele Securității din București, cum au dispărut documente și bani și cum se leagă trecutul de actualele probleme politice ale României. De la pactul Molotov-Ribbentrop și ocupațiile postbelice până la răsturnarea din 1989 și recentele scandaluri de plagiat, discuția lui Deletant pune în legătură evenimente istorice cu decizii concrete care au modelat instituțiile românești și încrederea partenerilor externi.
Totul pornește de la o condică găsită în 1993 în arhivele SRI, o carte cu copertă albastră în care, scrise cu creionul, erau înregistrate numele a circa 4.300 de angajați ai Securității înființate în august 1948. Multe rubrici erau șterse sau necompletate; când Deletant a cerut aceeași listă în 1999, ea dispăruse și de atunci nu a mai fost găsită. Episodul sugerează mai mult decât o simplă lipsă de hârtie: ridică întrebarea ce s-a întâmplat cu arhivele și, mai ales, cu banii administrați de Securitate. Istoricul povestește că i s-a permis să consulte și să microfilmeze documente, dar i s-a spus că microfilmarea costă un dolar pe fișier, o sumă ridicolă pentru volumul de arhive, dar una dintre numeroasele bariere.
Referitor la bani, Deletant amintește ancheta demarată de FSN, care a contractat o firmă canadiană de contabilitate pentru a urmări sumele rezultate din vânzarea evreilor și sașilor. Ancheta însă a fost oprită în vara lui 1990, iar concluziile au rămas parțial confidențiale; un contabil implicat le-ar fi spus istoricilor că o parte din aceste sume au ajuns în buzunarele unor generali ai fostei Securități. În anii 1950 s-a desfășurat o vânzare pe scară largă a unor persoane pentru sume considerate importante; pentru sași, potrivit relatărilor, se cereau mii de mărci pe familie, ceea ce cumulativ ajungea la milioane de mărci sau dolari. De fapt, Deletant sfătuiește simplu: urmăriți banii, follow the money, pentru a înțelege multe din mișcările care au urmat.
Continuitatea personalului și a patrimoniului Securității în regimul postdecembrist rămâne o problemă majoră. FSN a preferat să lase la pensie ofițerii în vârstă și să păstreze sau să reangajeze cadre mai tinere, astfel încât nu s-a creat de la zero un serviciu de informații. Această continuitate, combinată cu lipsa de transparență în gestionarea arhivelor și a averilor, hrănește percepții negative în capitalele occidentale. Deletant leagă absența unor anchete serioase, inclusiv în probleme legate de alegerile recente, de pierderea legitimității: rapoarte ale comisiilor de control au circulat punctual, dar nu au ajuns în plenul Parlamentului, iar multe subiecte sensibile nu au fost dezbătute public. Pe lângă corupție, istoricul atrage atenția asupra imposturii academice, a plagiatelor și a modificărilor de CV, fenomene care erodează încrederea partenerilor externi, mai ales când cazuri concrete devin publice.
Deletant are o legătură personală cu România: primul contact în 1965 la Școala de vară de la Sinaia, studii postuniversitare în 1969 prin British Council, vizite frecvente până în 1988 când a fost declarat persona non grata, revenirea la sfârșitul lui decembrie 1989 ca consultant pentru BBC și, pe termen lung, activitate academică la Georgetown și la School of Slavonic and East European Studies din Londra. Pentru contribuțiile sale i s-a acordat Order of the British Empire în 1995. Cartea sa recentă, Romania under Communism. Paradox and Degeneration, se bazează pe aceste cercetări și pe documente de arhivă pentru a arăta cum politica externă a regimului contrasta adesea cu degradarea vieții economice interne în anii 1980.
Analizele lui Deletant ating subiecte sensibile: dezvoltarea cultului personalității lui Ceaușescu după 1968, rolul naționalismului în consolidarea sprijinului intern pentru PCR, dar și modul în care memoria colectivă a fost distorsionată de comunism, contribuind la reapariția unor nostalgii neașteptate sau la simpatii pentru formațiuni radicale. Nostalgia pentru trecut, spune el, se leagă de lipsa de cunoaștere a istoriei și de dificultățile economice care fac oamenii sensibili la mesaje simpliste. De la situația din mediul rural, unde la alegerile din 1990 comisiile de votare erau populate de femei pentru că bărbații lipseau dimineața, până la implicarea Bisericii în ritualuri care au legitimat regimul comunist, Deletant desenează un portret complex, uneori surprinzător.
La nivel instituțional, problemele legate de fondurile și patrimoniul fostelor structuri de represiune nu sunt doar de ordin istoric, ci au efecte politice reale. De la transferul unor resurse ale UTC către tineri care au folosit ulterior aceste rețele în politică, la moștenirea infrastructurii PCR în PSD, trecând prin situații în care investigații promise nu au fost realizate, toate acestea explică parțial fragilitatea democrației locale. Istoricul consideră necesare anchete credibile, transparență și o asumare onestă a trecutului pentru ca România să-și recapete încrederea externă și internă.
Romania under Communism. Paradox and Degeneration scoate în evidență culisele arhivelor, banii dispăruți și impactul lor asupra prezentului instituțional. Temele recurente sunt continuitatea personalului de securitate, opacitatea financiară și deficitul de încredere în instituțiile chemate să ancheteze. Pentru cititor rămâne limpede că deschiderea arhivelor și clarificarea traseului banilor nu sunt doar demersuri istorice, ci pași practici către consolidarea democrației.
Ce părere aveți despre inițiativa unei anchete publice și transparente privind arhivele și fondurile Securității?
Fii primul care comentează