Carlos Mazón, președintele regiunii Valencia, și-a dat demisia sub presiunea publică legată de modul în care autoritățile au gestionat inundațiile care au curmat viața a 229 de persoane în urmă cu puțin peste un an. Plecarea sa survine după scandalul legat de faptul că Mazón a petrecut ore la masă cu o jurnalistă în ziua tragediei, în timp ce alerte întârziate și decizii contestate au complicat operațiunile de salvare.
Istoricul administrațiilor locale afectate de fenomene extreme arată că responsabilitatea publică capătă mereu o vizibilitate sporită atunci când tragediile devin personale. De la marile inundații europene din trecut până la intensificarea furtunilor și a ploilor în prezent, dezbaterea despre prevenire, alertare și responsabilitate politică rămâne acută. În cazul Valenciei, tensiunile au crescut când s-a aflat că președintele regional a stat la prânz între orele 15:00 și 18:30–18:45 cu jurnalista Maribel Vilaplana, iar alerta pentru populație a fost transmisă abia în jurul orei 20:11, când multe dintre victime fuseseră deja luate de ape. Vilaplana a declarat că nu a fost informată despre gravitatea situației și că discuțiile au fost întrerupte de apeluri primite de Mazón, la care ea nu a participat. A mânca în timp ce orașul este efectiv înecat pare, pentru mulți, o lipsă de decență greu de acceptat.
Demisia vine după zile de proteste masive în Valencia, mulți manifestanți scandând lozinci dure la comemorarea de un an a tragediei, și în urma unui sondaj care arăta că 75% dintre locuitori doreau plecarea sa. Reacțiile publice s-au intensificat mai ales în contextul întârzierii trimiterii alertei pe telefoanele mobile; mesajul a ajuns la locuitorii din zonă mult după ora critică în care ar fi putut lua măsuri de protecție. La slujba de comemorare, Mazón a fost întâmpinat cu huiduieli și acuzații directe. El însuși recunoscuse anterior că au existat aspecte care ar fi trebuit să funcționeze mai bine, însă argumentul său, că nu există guvern capabil să oprească ploi torențiale care stabilesc recorduri istorice, nu a calmat critica.
Este în desfășurare o anchetă a Congresului asupra evenimentelor din 29 octombrie 2024, iar un judecător din Valencia cercetează posibile infracțiuni de omor din imprudență și vătămare corporală din neglijență. Anchetele încearcă să stabilească dacă deciziile sau omisiunile autorităților au contribuit la pierderile de vieți. Mazón a oferit mai multe variante privind momentul sosirii la Centrul de Coordonare Operațională Integrată, Cecopi: inițial a afirmat că a ajuns după ora 19:00, apoi a spus că a ajuns la 20:28, deci aproape 20 de minute după avertismentul transmis populației la 20:11. El a susținut însă că această precizare nu modifică esența relatării sale.
Rămâne neclar ce a făcut Mazón între încheierea prânzului și sosirea la centrul de criză. Jurnalista Vilaplana urmează să depună mărturie în fața judecătorului, iar anchetele parlamentare și judiciare continuă, în timp ce familiile victimelor și societatea civilă cer răspunsuri și asumarea responsabilităților. Protestele, interpelările publice și investigațiile juridice reflectă nu doar indignarea pentru pierderile de vieți omenești, ci și așteptarea ca sistemele de alertare și coordonare să funcționeze eficient când natura depășește limitele.
Ancheta judiciară și cea parlamentară vor stabili dacă au avut loc fapte penale; până atunci, demisia lui Mazón marchează o schimbare politică imediată, dar nu încheie discuția despre pregătirea pentru catastrofe și despre felul în care liderii comunică în situații de urgență. Au fost făcute promisiuni de reformă a sistemelor de alertare și de revizuire a procedurilor de răspuns, dar aplicarea practică va fi testul decisiv.
Valencienilor le rămân cifrele tragediei: 229 de victime, data de 29 octombrie 2024, orele critice din seră când multe avertismente au sosit prea târziu și un sondaj în care 75% ceruseră demisia. Rămâne de văzut cum se va transforma această lecție dură în măsuri concrete de protecție pentru viitor. Ce crezi că ar trebui schimbat mai întâi: procedurile de alertare sau responsabilizarea politică?
Fii primul care comentează