Ministrul Educației și Cercetării, prof. univ. dr. psih. Daniel David, a purtat recent discuții cu părinți, elevi și alți actori din sistemul educațional; întâlnirile au avut loc la Conferința părinților (EDUPART) din 6 noiembrie 2025 și, în format online, la adunarea generală a Consiliului Elevilor din 7 noiembrie 2025, desfășurată la Iași. În istorie, rolul părinților și al elevilor în elaborarea politicilor educaționale a variat între consultări formale și implicare reală; discuțiile actuale înscriu aceste părți interesate într-un dialog mai amplu despre modul în care se construiesc competențele necesare pentru secolul XXI.
Ministrul a reiterat că educația contemporană nu se limitează la sala de clasă sau la profesorul care predă izolat; dezvoltarea competențelor este un proces colectiv, un ecosistem în care triada elev-profesor-părinte ocupă o poziție centrală. Această triadă funcționează cu sprijinul întregului personal din învățământ și în colaborare cu autoritățile locale și centrale, precum și cu mediul socio-economic. Daniel David a subliniat importanța coordonării între aceste părți și a folosit o imagine clară: fiecare actor are un rol complementar, nu identic, ceea ce în practică implică distribuirea responsabilităților și evitarea suprapunerilor nefolositoare.
La Conferința părinților, având tema Raportul Național al Părinților 2025, și în intervenția adresată Consiliului Elevilor de la Iași, ministrul a raportat că sectorul educațional a traversat o perioadă dificilă din punct de vedere fiscal-bugetar, dar a depășit acea criză și, în anumite zone, a ieșit chiar consolidat. Mesajul a fost că sistemul este pregătit pentru consolidare pe termen lung și pentru dezvoltare strategică, urmând direcțiile structurale prevăzute în Raportul QX. Acel document pare a fi folosit ca reper pentru planificare și reformă, indicând intervenții mai ample decât soluțiile punctuale.
Prin aceste întâlniri, ministrul a urmărit includerea nu doar a cadrelor didactice și a conducerii instituțiilor, ci și a părinților și elevilor în discuțiile despre viitorul educației. Prezența la EDUPART și dialogul cu Consiliul Elevilor reflectă o preocupare pentru co-creare: politici care să nu fie impuse strict de sus în jos, ci construite împreună cu cei direct afectați. Din punct de vedere practic, asta se traduce prin mai multă transparență, clarificarea rolurilor și planuri de dezvoltare care urmează recomandările din Raportul QX.
Raportul fiscal-bugetar menționat de ministru evidențiază că finanțarea a constituit o sursă de tensiune, dar situația actuală indică stabilizare și posibilitatea unor intervenții strategice. Consolidarea sistemică promisă se bazează pe coordonare între autorități, personal didactic, părinți și mediul economic, o ecuație complexă, dar familiară în discursurile despre reformă educațională. A discuta despre competențe co-create înseamnă a recunoaște că școala tradițională nu mai este singura sursă de învățare; parteneriatele cu comunitatea și implicarea părinților devin componente esențiale.
Comentariile adresate Consiliului Elevilor au o dimensiune distinctă: implicarea elevilor în dezbateri publice contribuie la formarea cetățenilor activi și la relevanța deciziilor politice. Discursul ministrului pare orientat spre o educație adaptivă, nu doar una reactivă la crize. În plus, afirmația că sistemul a depășit o perioadă bugetară dificilă și este pregătit pentru dezvoltare strategică transmite un semnal către actorii locali că urmează planuri pe termen mediu și lung, nu doar măsuri temporare.
Raportul QX este invocat ca reper structural; fără a detalia tehnic documentul, se desprinde importanța unei direcții clare pentru reforme, astfel încât eforturile de consolidare să fie coerente și susținute. În plus, implicarea părinților printr-un raport național și dialogul cu elevii reflectă tendința de a transforma consultarea într-o practică periodică, nu într-un eveniment izolat.
Ministrul a adoptat un ton centrat pe cooperare și planificare, subliniind complementaritatea rolurilor în educație și revenirea la stabilitate bugetară ca premisă pentru reforme. Rămâne de urmărit, dacă planurile din Raportul QX vor fi implementate efectiv, modul în care autoritățile locale, școlile și familia vor sincroniza eforturile. Pe termen scurt, mesajul esențial este limpede: reformele eficiente se realizează doar prin colaborare structurată între actori, cu sprijin financiar stabil și strategii bine definite.
Raportul Național al Părinților 2025 și intervenția din 7 noiembrie la Iași semnalează intenția de a transforma consultările în puncte de plecare pentru acțiuni concrete, iar referința la situația fiscal-bugetară arată că resursele rămân un factor determinant. Amplificarea relevanței vocilor elevilor și părinților în formularea politicilor poate influența ritmul reformelor și calitatea deciziilor politice. Următorii pași vor determina rezultatele: alocări bugetare stabile, implementarea planurilor din Raportul QX și cooperare reală între triada elev-profesor-părinte.
Raportul QX, numele ministrului și datele 6 și 7 noiembrie 2025 rămân repere concrete ale acestor inițiative. Ce părere ai despre implicarea părinților și elevilor în deciziile educaționale?
Fii primul care comentează