Daniel Băluță, candidatul PSD la Primăria Capitalei, a declarat la Digi24 că Bucureștiul s-a extins atât de mult încât, în opinia sa, nu mai sunt spații pentru noi construcții și că soluția constă în lărgirea orașului prin integrarea localităților limitrofe într-o zonă metropolitană. El a subliniat necesitatea urgentă a unui Plan Urbanistic General (PUG), a intervențiilor la clădirile cu risc seismic și a unor proceduri mai rapide pentru autorizarea lucrărilor la casele de patrimoniu, menționând totodată că există presiuni din partea unor dezvoltatori care contestă deciziile administrației și solicită despăgubiri de milioane.
Istoria marilor orașe arată că frontierele administrative urmează adesea realitatea socială: cartierele apar, naveta zilnică se extinde, iar rețelele de transport se prelungeasc cu ani înainte ca harta să fie actualizată. Băluță pornește de la această realitate când afirmă că Bucureștiul, cu metrou spre Otopeni, magistrale în extindere și stații noi precum Tudor Arghezi, nu mai încape în limitele actuale. El susține că integrarea coordonată a localităților din Ilfov ar permite o urbanizare rațională, o planificare coerentă a infrastructurii și prevenirea dezvoltării haotice, iar pentru asta sunt necesare schimbări legislative și administrative care pot merge mână în mână cu o revizuire a Constituției, după cum spune.
În ceea ce privește administrația locală, Băluță descrie o stare tensionată: în Sectorul 4, proiectele publice pentru parc, școală, grădiniță și creșă au fost expropriate și apoi atacate în instanță de către dezvoltatori pe care el îi etichetează drept pseudo-dezvoltatori. Unele autorizații de construire sunt contestate deoarece investitorii nu au primit numărul de etaje dorit, iar ca urmare se solicită despăgubiri substanțiale, care, potrivit lui Băluță, sunt folosite pentru a intimida administrațiile locale. Această situație, combinată cu lipsa terenurilor disponibile în oraș, îl determină să susțină ideea extinderii urbane.
Pe plan intern, candidatul reclamă două intervenții imediate: consolidarea clădirilor cu risc seismic, cu sprijin administrativ și financiar pentru proprietari, și simplificarea procedurilor de autorizare pentru clădirile de patrimoniu, cu condiția păstrării suprafeței și înălțimii originale. El consideră că aceste acțiuni trebuie tratate prioritar pentru siguranța locuitorilor și pentru păstrarea identității arhitecturale a orașului.
Un alt element cheie al declarației sale este necesitatea elaborării rapide a unui PUG pentru București. Băluță spune că PUG-ul ar trebui să consfințească viziunea de dezvoltare a orașului și să înlocuiască treptat vechile PUZ-uri. El a menționat că, în Sectorul 4, există un PUZ pe care nu l-a activat încă și pentru care așteaptă hotărâri definitive din instanță; totodată, a subliniat că referendumul prin care cetățenii s-au pronunțat îl obligă să respecte voința acestora și să nu aplice prevederi care ar contraveni deciziei populare. Procedurile birocratice pentru emiterea autorizațiilor ar trebui, în opinia lui, modificate astfel încât să devină mai rapide și mai transparente.
Pe plan legislativ, Băluță anticipează că actuala coaliție de guvernare se va ocupa de reorganizarea administrativ-teritorială a României și că aria București-Ilfov merită o regândire specială, având în vedere că activitățile economice, traficul și indicatorii de productivitate operează deja unitar. El compară această situație cu traseele naturale pe care oamenii le sapă în parc: planificatorii trebuie să urmărească fluxurile deja existente pentru a construi alei, adică politici și infrastructură în direcția în care oamenii deja se deplasează. Băluță afirmă că asemenea modificări ar putea fi consolidate chiar printr-o revizuire constituțională, pentru a asigura reguli pe termen lung.
Pe scurt, discursul lui Daniel Băluță pune accent pe extinderea administrativă a Bucureștiului, pe sprijin pentru consolidarea clădirilor cu risc seismic și pe reformarea planificării urbane printr-un PUG rapid, respingând în același timp PUZ-urile vechi pe care le consideră contrare voinței populare. El arată legătura practică dintre infrastructură, metrou spre Otopeni, stații noi, și necesitatea reconfigurării teritoriului astfel încât dezvoltarea să fie coerentă.
PUG-ul și ideea unei zone metropolitane apar frecvent în dezbaterile despre viitorul Capitalei; dacă discutăm despre metrou, stația Tudor Arghezi și magistrala M4 rămân exemple concrete care susțin argumentul pentru extinderea administrativă. Cum pot fi finanțate și implementate rapid consolidările clădirilor cu risc seismic și cine ar trebui să suporte costurile adaptării caselor-monument la normele actuale?
Fii primul care comentează